Nu avem șef la SRI de ani de zile! Nicușor vrea să conducă el, la fel ca odiosul Iohannis Serviciul Român de Informații funcționează de ani de zile fără un director numit printr-o procedură clară și legitimă

O anomalie gravă într-un stat care pretinde că respectă regulile democratice și controlul civil asupra serviciilor secrete. În loc să rezolve această situație periculoasă, președintele Nicușor Dan pare dispus să o perpetueze, urmând exemplul lăsat de Klaus Iohannis: puterea concentrată, lipsa de transparență și evitarea deliberată a Parlamentului.

Absența unui șef cu mandat deplin la SRI nu este un detaliu birocratic, ci o problemă de fond. Vorbim despre una dintre cele mai puternice instituții ale statului, cu influență majoră în zona de securitate, justiție și politică. Faptul că aceasta este condusă interimar, la nesfârșit, ridică întrebări serioase despre cine ia deciziile reale și în ce interes.

În loc să vină cu o propunere clară, asumată public și supusă votului Parlamentului, Nicușor Dan pare să prefere controlul din umbră. Exact aceeași rețetă folosită de Klaus Iohannis, care a transformat lipsa numirilor în instrument de putere personală. Un președinte care „coordonează” fără să răspundă și un serviciu care funcționează fără un lider validat democratic.

Această stare de fapt golește de conținut rolul Parlamentului și al comisiilor de control. Practic, aleșii sunt puși în fața faptului împlinit: serviciul merge mai departe, fără explicații, fără audieri reale, fără responsabilitate publică. Controlul democratic devine o ficțiune, iar SRI riscă să se transforme într-o structură autonomă, desprinsă de orice răspundere politică.

Mai grav, tăcerea prezidențială pe acest subiect nu este întâmplătoare. Un director interimar este mai ușor de gestionat, mai puțin incomod și lipsit de forța unui mandat clar. În acest context, președintele devine, de facto, principalul decident, fără să fie supus acelorași mecanisme de verificare și echilibru prevăzute de Constituție.

România nu are nevoie de un nou „președinte-jucător” în zona serviciilor secrete. Experiența ultimilor ani a arătat ce înseamnă concentrarea puterii: opacitate, abuzuri și instituții scăpate de sub control public. Repetarea acestui model sub un alt nume nu aduce reformă, ci continuitatea unui sistem viciat.

Faptul că SRI este lăsat fără conducere asumată de ani de zile spune multe despre modul în care este înțeleasă democrația la vârful statului. Nu este vorba despre neglijență, ci despre o alegere politică. Una care menține puterea sus, închisă între câțiva oameni, și o ține departe de ochii cetățenilor.

Atât timp cât această situație persistă, întrebarea rămâne deschisă: cine conduce cu adevărat SRI și în numele cui? Iar lipsa unui răspuns clar este, poate, cea mai mare vulnerabilitate a statului român astăzi.