România blocată între interese: CCR tergiversează decizia privind pensiile magistraților, iar Guvernul Bolojan se afundă în haos și neputință

Curtea Constituțională a României amână pentru a treia oară verdictul în cazul pensiilor magistraților, alimentând suspiciuni de complicitate și lipsă de transparență. În același timp, Guvernul Bolojan pare depășit de propriile crize: instanțele paralizate, coaliția în dezacord, iar nemulțumirile sociale cresc pe fondul stagnării salariului minim și al disputelor politice din Capitală.

Curtea Constituțională decide astăzi, teoretic, soarta pensiilor magistraților, o decizie așteptată de două luni și amânată deja de două ori fără explicații clare. În timp ce judecătorii CCR ezită, Justiția se clatină. Instanțele funcționează la capacitate minimă, procesele sunt amânate, iar cetățenii simpli plătesc prețul indeciziei și al privilegiilor de sistem. Cu o pensie medie de 25.000 de lei, magistrații devin simbolul unei rupturi adânci între elitele protejate și restul societății.

Tergiversările CCR ridică semne de întrebare serioase cu privire la independența instituției. În loc să tranșeze o chestiune esențială pentru echitatea socială, judecătorii par mai preocupați să evite nemulțumirile colegilor din sistem. Lipsa de transparență și amânările repetate subminează și mai mult încrederea publicului într-o Curte care ar trebui să fie garantul constituționalității, nu al privilegiilor de castă.

Pe celălalt front, Guvernul condus de Ilie Bolojan dă semne evidente de slăbiciune. Premierul vorbește deja despre „probleme de legitimitate” dacă legea privind pensiile nu va trece, semn că între CCR și Palatul Victoria există mai multă complicitate decât separare a puterilor. În interiorul coaliției, tensiunile mocnesc: social-democrații cer creșterea salariului minim, în timp ce premierul pare dispus să-l înghețe, invocând „responsabilitatea bugetară”.

În loc să ofere soluții, guvernul se afundă în propriile contradicții, încercând să împingă în plan secund realitatea: o justiție blocată, un stat care funcționează pe avarie și o populație tot mai sătulă de dublul standard al puterii. Iar dacă CCR va continua să amâne decizii esențiale, România riscă să devină scena perfectă a unui pact al tăcerii între politicieni și magistrați privilegiați