Cursul de schimb supraevaluat subvenționează importurile și falimentează producătorii naționali

Un curs de schimb menținut artificial prin împrumuturi masive creează o falsă impresie de stabilitate. În realitate, această politică favorizează importurile și lovește direct în producătorii naționali, care nu mai pot concura la prețuri.

Pentru a ține leul la un nivel ridicat, statul și băncile se împrumută constant, iar nota de plată ajunge tot la români, ascunsă în taxe și dobânzi. Astfel, fiecare produs de import devine „subvenționat” pe spatele contribuabilului, în timp ce fabricile și fermele românești se închid una câte una.

Producătorii naționali sunt forțați să vândă la prețuri mai mici decât costurile reale, în timp ce importatorii aduc marfă ieftină și domină piața. Rezultatul este previzibil: scăderea producției interne, pierderea locurilor de muncă și închiderea treptată a sectoarelor esențiale pentru economia românească.

Mai grav este că aceste credite externe uriașe nu merg în investiții care să producă valoare adăugată, ci în consum și importuri de bunuri de larg consum. Practic, ne îndatorăm pentru a cumpăra produse străine, îmbogățind economiile altor state și împovărându-ne viitorul cu datorii pe care nu avem cu ce le plăti.

Acest mecanism nu aduce prosperitate, ci o iluzie temporară. La final, rămânem cu datorii imense și cu o economie lipsită de producători locali, complet dependentă de importuri. România plătește scump prețul unui joc financiar care nu are legătură cu dezvoltarea reală.