Daniel David, groparul învățământului românesc

Ce face un ministru al Educației într-un moment critic pentru sistemul pe care ar trebui să-l apere? Se ascunde. Fuge. Trimite un secretar de stat ca paravan într-o așa-zisă „dezbatere publică”, organizată online, pentru un proiect de lege care taie în carne vie din Educație. Nu are timp să stea de vorbă cu profesorii. Nu are chef să dea explicații. Ministrul Daniel David a ales lașitatea.

Această „dezbatere” a fost o mascaradă sinistră, o batjocură crasă, în care microfoanele profesorilor au fost tăiate atunci când au îndrăznit să întrebe ce se întâmplă cu zecile de mii de dascăli care își pierd locurile de muncă. Un minister care oprește vocile profesorilor nu mai e al Educației, ci al tăcerii și al dictaturii.

În realitate, ceea ce se întâmplă este un plan de austeritate feroce, cinic și nemilos, aplicat exact acolo unde România mai avea o fărâmă de speranță – în educație. Sub pretextul „încadrării în buget”, Ministerul Educației devine călăul propriului viitor.

Iată doar câteva dintre loviturile perfide, ascunse sub limbaj tehnocrat:

• Reducerea burselor – performanța elevilor nu mai contează. Mamele minore, care ar avea cea mai mare nevoie de sprijin, sunt abandonate.• Tăierea burselor de merit – doar 15% dintre elevii unei clase vor mai primi bursă, până la media 9. Restul? Nu mai contează, chiar dacă muncesc la fel de mult.• Creșterea normei didactice – 2 ore în plus pentru fiecare profesor. Pe hârtie, nu pare mult. În realitate, înseamnă concedieri mascate. Când un profesor face mai multe ore, e nevoie de mai puțini colegi. Un calcul simplu: la fiecare 10 profesori, unul pleacă. În total? Zeci de mii dați afară pe șest.• Reducerea drastică a plății cu ora – suplinitorii și profesorii cu jumătăți de normă sunt împinși afară din sistem.• Comasări și desființări de școli – școli mici, din sate sau orașe de provincie, vor fi închise. Mii de elevi vor fi înghesuiți în clase mai mari, pe distanțe mai lungi. Dar ce contează? Ministerul face „economie”.• Amânarea reformelor promise – finanțarea cu 15% din buget? Masă caldă pentru un milion de elevi? Reforma educației incluzive? Toate se amână. Adică se îngroapă.

Și poate cel mai revoltător aspect: profesori calificați, cu 20-30 de ani de experiență, cu toate gradele luate, sunt aruncați la gunoi, fără milă. Nu pentru că sunt incompetenți. Nu pentru că nu mai avem nevoie de ei. Ci pentru că guvernanții au nevoie de bani pentru pensii speciale, sinecuri și contracte umflate.

Se ajunge la aberații greu de imaginat: profesori de matematică trimiși să predea geografie sau educație socială, doar pentru a li se face norma. În sate, unde nu există destui elevi pentru o normă completă, școlile vor fi închise, iar profesorii… dați afară.

Ce fel de reformă e asta? Ce fel de „punct zero” invocă Daniel David, când tot ce face e să distrugă structura de rezistență a sistemului – dascălii?

Aceasta nu este o reformă. Este un pogrom educațional. Este o epurare mascată a celor care țin încă în viață școlile din România. Este o rușine națională.

Ministrul Daniel David nu reformează Educația. O calcă în picioare. Cu mâinile curate și voce blândă, asistă nepăsător la execuția colectivă a unei generații de profesori. Nu este ministrul Educației. Este groparul sistemului.

Și dacă profesorii nu vor striga acum, dacă societatea civilă nu va reacționa, dacă presa nu va spune lucrurilor pe nume, vom rămâne cu o țară în care Educația devine un lux, iar profesorul – o specie pe cale de dispariție.