Europa intră în criza apei: Bruxelles-ul impune restricții, sancțiuni și taxe mai mari

Comisia Europeană pregătește măsuri dure pentru gestionarea apei, cerând sancțiuni aspre pentru captările neautorizate, taxe mai mari și redistribuirea resurselor între state. În loc să sprijine regiunile afectate, Bruxelles-ul pare să impună politici rigide care riscă să lovească agricultura și economia locală, în special în sudul și estul Europei.

Criza apei din Europa escaladează, iar răspunsul Comisiei Europene este o combinație de sancțiuni, tarife crescute și reglementări severe, care ridică semne de întrebare în privința viitorului agriculturii europene. În loc de un sprijin concret pentru regiunile afectate de secetă sau inundații, autoritățile de la Bruxelles par să mizeze pe măsuri punitive și politici uniformizate, ignorând complet realitățile din teren.

Un recent aviz al Comitetului European al Regiunilor (CoR) semnalează o serie de propuneri îngrijorătoare: introducerea unui sistem de partajare a resurselor între statele membre, taxe mai mari pentru utilizarea apei și sancțiuni severe pentru captările neautorizate. Deși este invocată necesitatea unei „reziliențe hidrice”, în realitate, măsurile riscă să penalizeze fermierii și comunitățile locale deja afectate de schimbările climatice. În special regiunile sudice și insulare sunt în pericol, nefiind pregătite să suporte costuri suplimentare sau redistribuiri arbitrare ale resurselor.

În loc să sprijine investițiile în infrastructură sau să faciliteze accesul echitabil la apă, autoritățile europene promovează ideea interacțiunii forțate între bazinele hidrografice excedentare și cele deficitare. Această redistribuire, departe de a fi o soluție durabilă, riscă să provoace conflicte între regiuni și state membre. Mai mult, Comisia nu exclude chiar și desființarea barajelor, o decizie controversată care ar putea duce la pierderi masive în capacitatea de retenție a apei și la dezastre ecologice neașteptate.

Într-un context în care Uniunea Europeană ar trebui să protejeze agricultura și să asigure accesul la apă pentru toți cetățenii săi, accentul pus pe taxe, sancțiuni și centralizarea deciziilor trădează o ruptură periculoasă între politicile Bruxelles-ului și nevoile reale ale comunităților locale. Mai degrabă decât o soluție, noua strategie pare o rețetă pentru tensiuni și ineficiență într-un sector deja fragilizat.