Scandalul locurilor de veci ilegale lovește nedrept în Mirabela Dauer. Generalul Zisu, acuzat că a folosit cimitirul militar pe post de rețea personală de favoruri

Generalul în rezervă Cătălin Zisu, aflat în centrul unui nou dosar de corupție, este acuzat că a împărțit ilegal locuri de veci în Cimitirul Militar Ghencea către apropiați, printr-un sistem de favoruri discreționare. Una dintre cele care au ajuns pe nedrept în vizorul anchetei este cântăreața Mirabela Dauer, care se declară șocată și profund rănită de implicarea sa într-un scandal pe care nu l-a provocat.

Cimitirul Militar Ghencea, un spațiu care ar trebui să inspire respect și solemnitate, s-a transformat într-o scenă de corupție sub mandatul fostului șef al Logisticii Armatei, generalul în rezervă Cătălin Zisu. Potrivit noilor acuzații investigate de DNA, Zisu ar fi folosit rețeaua militară pentru a oferi locuri de veci, în mod ilegal, unor apropiați sau cunoștințe, în afara oricărui cadru legal.

Procurorii au extins în aceste zile cercetările într-un nou dosar penal, acuzându-l pe Zisu de abuz în serviciu și corupție, după ce ar fi folosit structura militară pe post de rețea de influență. Printre beneficiarii presupuselor „favoare” se numără și artista Mirabela Dauer – dar implicarea acesteia pare să fie mai degrabă un efect colateral al abuzurilor sistematice ale generalului.

Mirabela Dauer, cunoscută pentru cariera sa artistică impecabilă și discreția personală, este audiată de DNA nu pentru că ar fi cerut vreun favor, ci pentru că a acceptat, în bună credință, ceea ce credea că este o concesiune legală și plătită. Cântăreața a reacționat cu un mesaj public, profund emoționant, în care își exprimă indignarea și durerea că un gest uman a devenit motiv de anchetă.

Mesajul integral al cântăreței Mirabela Dauer:

„Mi-am dorit un loc de veci — nu ca să-mi aparțină mie, mi l-am dorit pentru ca cei ce m-au iubit să aibă unde să-mi lase o floare, să-mi aprindă o lumânare. O dorință tăcută de liniște pentru ce va fi după plecarea spre lumea mai bună.

Prin mărinimia generalului Zisu, am primit o concesiune plătită, nu cerșită. Am crezut că, odată cu ea, va veni și pacea. Dar în loc de recunoștință, am primit o citație. Pentru prima dată în viața mea, m-am văzut chemată la DNA.

Nu pentru o vină, ci pentru o presupunere. Nu pentru o faptă, ci pentru o neînțelegere.

Și tot ce simt e o durere surdă și o umilință care nu mi se cuvin.

Sunt mâhnită și indignată și aleg astăzi să mă adresez vouă, cei care m-ați susținut întotdeauna cu dragoste și respect.

Am aflat cu stupoare că un gest simplu, profund omenesc, venit din partea unei persoane care a iubit artiștii toată viața și care s-a dedicat sprijinirii lor, a fost transformat într-un motiv de suspiciune. Faptul că mi-a fost oferit, cu toată inima, un loc de veci, UN LOC DE VECI, dragii mei – un simbol al grijii și al prețuirii față de artist, nu un favor, nu un câștig – a fost suficient pentru a fi chemată la DNA.

Este revoltător! Este dureros să trăiești într-o lume în care omenia, recunoștința și respectul față de artă devin subiecte de anchetă. Nu am cerut nimic, nu am luat nimic cu forța – mi s-a oferit, cu drag, un loc liniștit pentru atunci când nu voi mai fi. Atât. Nimic mai mult.

Mă doare că trebuie să îmi apăr demnitatea pentru un gest care ar trebui să fie înțeles prin prisma valorilor umane, nu a suspiciunilor birocratice. Artiștii acestei țări merită recunoștință, nu umilință. Merită sprijin, nu anchete.

Mulțumesc tuturor celor care îmi sunt alături, care cunosc omul din spatele numelui și care înțeleg că arta nu se judecă, ci se respectă.

Mulțumesc și respect este ceea ce îi transmit generalului Cătălin Zisu. Și încă ceva – adevărul iese întotdeauna la suprafață, să nu uiți!

Vă îmbrățișez! Cu tristețe, dar cu fruntea sus, Mirabela Dauer.”

În loc să-și asume responsabilitatea pentru rețeaua ilegală de concesionări din cimitirul militar, Cătălin Zisu lasă în urmă un scandal care lovește, nedrept, în oameni care nu au nicio legătură cu ilegalitățile investigate. Mirabela Dauer a ajuns, fără voia ei, o victimă a unei rețele obscure, care a transformat gesturile de respect în posibile infracțiuni.

Într-o societate normală, artiștii nu ar trebui să fie umiliți pentru simplul fapt că au primit un semn de prețuire. Iar generalilor care folosesc bunurile statului pentru favoruri personale ar trebui să li se ceară socoteală, fără a atrage în cădere și oameni nevinovați.