Forțați să renunțe: De la Regele Mihai I la Călin Georgescu, aceeași strategie a sistemului

Pe 4 martie 1948, Regele Mihai I al României susținea la Londra o conferință de presă care avea să zguduie opinia publică internațională. Denunțând abdicarea forțată, dictată de regimul comunist, fostul suveran dezvăluia presiunile, amenințările și brutalitatea celor care preluaseră puterea cu sprijin sovietic. Astăzi, la aproape opt decenii distanță, metodele de constrângere folosite de sistem par neschimbate, iar cazul Călin Georgescu vine ca o confirmare a modului în care structurile de putere elimină orice figură care ar putea amenința status quo-ul.

Regele Mihai I, constrâns să abdice sub amenințarea armelor

Regele Mihai I a povestit în fața presei internaționale despre ziua fatidică de 30 decembrie 1947, când a fost înconjurat de forțe armate în Palatul Regal. Sub presiunea directă a liderilor comuniști Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej, i s-a impus semnarea actului de abdicare, iar refuzul ar fi dus la un masacru: peste 1000 de studenți pro-monarhiști, deja arestați, ar fi fost executați. Regele a subliniat că semnătura sa nu a fost dată din voința proprie, ci sub amenințare, un fapt care, din punct de vedere juridic și moral, anula orice legitimitate a actului de abdicare.

După conferința de presă, Regele a părăsit Londra, începând un exil forțat care avea să dureze peste cinci decenii. Deși a fost alungat de un regim ilegitim, legătura sa cu poporul român nu a fost niciodată ruptă.

Călin Georgescu, eliminat de sistem prin interdicție

O situație similară, deși adaptată vremurilor moderne, poate fi observată în cazul lui Călin Georgescu. Un personaj incomod pentru structurile de putere, Georgescu a fost ales pentru funcția de președinte de către popor care spera la o schimbare autentică. Dar, la fel ca în cazul Regelui Mihai, sistemul a reacționat rapid și dur: marginalizat, blocat și însfârșit interzis, Georgescu este constrâns să renunțe.

Presiunile asupra lui nu au fost de ordin fizic, ca în cazul Regelui Mihai, dar au fost la fel de eficiente: intimidări, discreditare publică și atacuri sistematice venite din toate direcțiile, chiar procese după procese și o amenințare continuă cu închisoarea . Exact cum comuniștii au folosit amenințarea pentru a-l obliga pe Rege să abdice, astăzi, metodele s-au rafinat, iar excluderea adversarilor politici se face printr-o combinație de manipulare mediatică și eliminare administrativă.

Istoria se repetă

Fie că vorbim despre 1947 sau despre prezent, mecanismele prin care sistemul elimină oponentii rămân aceleași. Legitimitatea este subminată, presiunea este exercitată până la punctul de cedare, iar orice alternativă la actuala structură de putere este anihilată. Regele Mihai a fost forțat să abdice pentru că reprezenta o amenințare la adresa noii ordini comuniste. Călin Georgescu este blocat și interzis pentru că reprezintă o posibilă schimbare de paradigmă.

Dincolo de diferențele de context istoric, esența rămâne aceeași: puterea nu tolerează disidența, iar cei care se opun sunt eliminați prin orice mijloace disponibile la momentul respectiv.