Politicienii români de la putere mențin țara încremenită în proiectul autocratic, fără viitor, al Ursulei von der Leyen

„România încotro? E întrebarea pe care și-o pun mulți. Fractura dintre America și UE este vizibilă. Sunt clare și motivele. Le-a spus în premieră JD Vance la Munchen: europenii s-au îndepărtat de valorile fundamentale privind libertățile cetățenești și drepturile omului”, scrie jurnalistul Octavian Ştireanu în Cotidianul.

„Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în ce privește Europa este amenințarea din interior – retragerea Europei de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale”, spunea Vance. El chiar i-a întrebat retoric pe europeni „pentru ce vă apărați, mai exact?”, prevenindu-i că, „dacă alergați de frica propriilor votanți, America nu poate face nimic pentru voi”.

În discuția despre afirmațiile lui JD Vance este neglijat un lucru important: posibilul rol al Ambasadei SUA în prezentarea situației din România. E foarte puțin probabil ca ambasada să nu fi fost solicitată de la Washington să facă un raport despre anularea alegerilor. Alegerile sunt sacrosante pentru poporul american, iar anularea lor într-un stat membru NATO nu putea fi trecută cu vederea.

Ambasada a avut două comunicate oficiale, în 27 noiembrie și 30 noiembrie.

Se poate remarca faptul că în niciunul dintre aceste comunicate oficiale nu se face vreo referire la „amestecul rușilor în alegeri”.Observația este mai importantă decât pare la prima vedere.

JDVance a revenit la ideea valorilor comune cu ocazia convenției anuale a conservatorilor desfășurată zilele trecute la Washington: „Prietenia se bazează pe valori comune. Nu ai valori comune dacă anulezi alegeri pentru că nu îți place rezultatul. Iar asta s-a întâmplat în România. Nu ai valori comune dacă te temi atât de mult de propriul popor încât îl reduci la tăcere”, a declarat oficialul american.

Vorbele sale i-au lovit în moalele capului pe propagandiștii de pe Dâmbovița. Toți sunt rătutiți ca niște muște atinse de flit.

JD Vance criticase organizatorii conferinței de la Munchen pentru că au interzis partidelor populiste să participe la eveniment. „Nu trebuie să fim de acord, dar este de datoria noastră să participăm cel puțin la dialog cu acestea”, afirmase el. Și după vorbe au urmat fapte. Pentru că AfD nu fusese acceptat la reuniunea respectivă, vicepreședintele SUA s-a întâlnit cu lidera acestui partid într-o altă locație din Munchen.

Alt exemplu. La Conferința de acțiune politică conservatoare (Conservative Politican Action Conference – CPAC), principalul forum conservator din lume, care a avut loc în perioada 19-22 februarie la Washington, au fost invitați, ce să vezi, și liderii partidelor AUR și S.O.S. România, George Simion și Diana Șoșoacă. George Simion face parte dintr-o delegație a partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – al treilea grup ca pondere în Parlamentul European, la care este vicepreședinte. Diana Șoșoacă a spus, într-o declarație pentru B1TV, că a fost „surprinsă” de invitația pe care, alături de senatorul Clement Sava, a primit-o din partea „oficialilor SUA”.În România europeană, cei doi lideri de partid sunt puși la stâlpul infamiei. În America, aceiași politicieni sunt primiți la una dintre cele mai importante reuniuni politice din lume. Această diferență de atitudine este un mic exemplu care ilustrează ruptura dintre SUA și UE despre vorbea JD Vance.

În România, Simion și Șoșoacă au primit rapid eticheta de extremiști și au fost aruncați la periferia politicii. Deși AUR obținuse al doilea rezultat în alegeri și putea face majoritate cu PSD. Primul lucru după anunțarea rezultatelor a fost crearea unei noi falii, „noi suntem pro-europenii, voi sunteți pleava societății”.

În America, însă, cei doi proscriși de către „pro-europenii” dâmbovițeni sunt alături de premierul italian Giorgia Meloni, de președintele argentinian Javier Milei, de prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, de cel al Macedoniei de Nord, Hristijan Mickoski, de politicianul britanic Nigel Farage, de președintele partidului Adunarea Națională din Franța (fostul Front Național), Jordan Bardella, de președintele partidului spaniol „VOX”, Santiago Abascal, de fostul premier britanic Liz Truss, de alți politicieni din Polonia sau Ungaria.

România bâjbâie pentru că n-are busolă. Busola ar trebui să fie valorile, nu pilele.La conducerea statului n-avem lideri politici capabili să pronunțe clar valorile pe care România le susține și le apără în aceste vremuri tulburi. Vrăjeala cu „valorile euroatlantice”, cu „drumul neabătut pe calea auroatlantică” și cu altele asemenea nu mai ține. „Trebuie să facem mai mult decât să vorbim despre valorile democratice; trebuie să le trăim”, menționa vicepreședintele SUA.

Nu e obligatoriu să aderăm la modul de gândire al lui JD Vance. Nu e obligatoriu nici să acceptăm criteriile pe care America le afirmă drept condiție a „prieteniei transatlanice”. Putem să ne încordăm mușchii. Dar acest lucru trebuie asumat deschis. Adică să ținem seamă că, „dacă alergăm de frica propriilor votanți, America nu poate face nimic pentru noi”.

În media, în atitudinea multor politicieni și chiar în rândul leadership-ului domnește un „jemanfișism” față de luările de poziție ale lui Vance și Musk. Balanța înclină tot mai mult spre un anti-americanism fățiș. Tonul îl dau cei care, până nu demult, lingeau clanța ambasadei SUA spre a prinde vreo măslină și-un pateu, bașca o poză cu dna amabasador.

E și aceasta o opțiune. Să fii simultan dușmanul SUA și al Rusiei este o performanță.

Politicienii români mențin țara încremenită în proiectul autocratic al Ursulei von der Leynen. Un proiect perdant nu doar politic, ci și economic. Un proiect în care Bruxelles-ul vrea să conducă mai departe Europa într-o manieră putinistă. JD Vance a dat suficiente indicii în această privință, dar ai noștri se cred mai șmecheri. „Ne aranjăm noi cu ăștia de la Washington”.

În loc de valori, se caută pile. Vreun ospătar sau lăutar care „să ne facă intrarea” la Mar al Lago. Unele demersuri sunt chiar comice. Trompetistul garnizoanei A3, Radu Tudor, îi cerea în direct lui Zuckerman să-i aranjeze o întâlnire lui Hurezeanu cu Marco Rubio! O pilăraie în văzul lumii. „Venim și noi cu Antenele!”.

Acest Zuckerman zis Zucky, este un personaj cu totul detestabil. Și-a obținut postul de ambasador plătind o cotizație de 100.000 dolari, dar a fost dat afară pe șest de la ambasadă cu mult înainte de a i se termina mandatul. Dar a uitat să se întoarcă acasă.

Este și compromis, și habarnist. Dar este plimbat cu cravată roșie pe la toate televiziunile ca sfintele moaște făcătoare de minuni.

Alt personal dubios pripășit de prin R.Moldova – fără să se prea știe ce hram poartă, Anatol Șalaru – este iar activat pe la televiziuni. Respectivul e compromis definitiv după mizeria pe care, împreună cu A3, a generat-o în cazul „Simion – spion”, operațiune care a eșuat lamentabil. Ingerința făcută de acest individ în alegeri a rămas nepedepsită.Morsa competentă pompează mai nou în „politicianul român” care, nici mai mult, nici mai puțin, „poate juca un rol cheie în haosul geopolitic”. Cică este „unul dintre cei mai respectați români la Bruxelles și la Washington” și se numește…Cătălin Predoiu!

Toată energia propagandei este să acrediteze cu orice chip minciuna cu „amestecul rușilor”. Eforturile șefului de post A3 de a ajunge mereu la castravete sunt colosale. Obsesia paranoidă pe care a făcut-o față de Georgescu a mers până acolo încât a sugerat că spusele lui Vance despre „amenințarea internă” s-ar referi la… Călin Georgescu.

Cei care-l înjură pe Georgescu îi detestă pe Trump și Vance. Adversarii ocazionali ai lui Trump și Vance din America, îndeosebi republicani, sunt în prim plan la A3. În țară, sunt căutați oameni până la al 13-lea neam cu Georgescu, doar-doar se mai poate găsi o oală cu lături să i-o toarne acestuia în cap.

După ce a schimbat macazul, Becali este guest star special la A3, purtător de făclie suveranistă și speranța națiunii să-l sulbere pe Georgescu.

Cea mai recentă manipulare pe care o face A3 este cu Macron, care a zis și el ceva despre amestecul rușilor. Macron s-a referit deunăzi la alegerile din România, invocând hotărârea Curții Constituționale și nu vreo altă sursă. Iată ce-a spus Macron în spovedania sa televizată: „Este dur că instanța supremă (CCR – n.r.) a identificat faptul că Rusia, prin intermediari, conturi fake, relații, a manipulat aceste alegeri”, a spus liderul de la Palatul Élysée.

În ianuarie, Macron făcuse o declarație similară. Într-un discurs despre „dezordinea mondială”, președintele francez amintea că „România a trebuit să-și anuleze alegerile din cauza unor ingerințe și manipulări electorale atribuite în mod clar Rusiei”. Manipularea nu era „a Rusiei”, ci era „atribuită Rusiei”. La acest nivel, nuanțele sunt importante.

Macron n-are nici acum alte surse. El afirmă că manipularea „a fost identificată” de CCR, după care dezvoltă patetic din comunicatul Curții.

În general, toate referirile internaționale la amestecul rușilor în alegeri, de la Matthew Miller și Antony Blinken până la Emmanuel Macron, nu fac decât să citeze surse din România – respectiv, comunicatul CSAT, comunicatul MAE din 5 decembrie (care a dat cu muștarul în ventilator) și hotărârea CCR.

Prin poziția sa, de salutare a anulării alegerilor, Macron nu ajută cu nimic România și nu se ajută nici pe sine în fața SUA. Dimpotrivă, poziția lui Macron legitimează și mai mult criticile lui Vance. Cu un picior în groapa lisei de popularitate, Macron vrea să pozeze în șef al orchestrei. Iar europenii să asculte de bagheta sa.Crede că luni îl va ambiționa pe Trump spunându-i „cum vrei să se sperie China de tine din moment ce nu reușești să-l dobori pe Putin?!”.

La cele spuse de vicepreședintele SUA au existat și contra-atacuri fățișe. Conform zicalei „ba p-a mă-tii”, Crin Antonescu a încercat să-i scoată ochii lui Vance pomenind despre relele făcute în România de americanii înșiși: „Nu doreşte oare domnul Vance să facem o dezbatere un pic mai în detaliu despre ce s-a întâmplat în România, sub influenţa tot a unei administraţii americane, numai că democrată? Nu vrea domnul Vance să discutăm câte dosare politice s-au făcut în justiţia din România în ultimii ani, sub oblăduirea Ambasadei Statelor Unite, chiar dacă sub un alt regim? Nu vrea domnul Vance să vedem câţi oameni au fost scoşi pe nedrept, achitaţi ulterior, din viaţa politică?”, a declarat Crin Antonescu la B1TV.

Întrebările sunt legitime. Numai că Vance răspunsese la ele înainte de a i se pune.

Cei care au citit integral discursul acestuia de la Munchen, puteau vedea că vicepreședintele SUA a recunoscut abuzurile comise de fosta administrație democrată: „Dragi prieteni, și de dragul comicului, dar și de dragul adevărului, recunosc că, uneori, cele mai puternice voci care militau pentru cenzură nu au venit dinăuntrul Europei, ci dinăuntrul țării mele.(…) Propriul nostru guvern a încurajat companiile private să-i aducă la tăcere pe cei care au îndrăznit să spună un lucru care s-a dovedit a fi un adevăr evident.

Așa cum Administrația Biden a încercat cu disperare să închidă gura celor care spuneau ce gândesc, așa și Administrația Trump va face exact opusul. Și sper că putem lucra la asta împreună”.

În aceleași discurs, Vance oferea o armă și adversarilor săi: „Sub conducerea lui Donald Trump, poate nu vom fi de acord cu viziunea voastră, dar ne vom lupta să vă apărăm dreptul de a vă exprima public, fie că suntem de acord sau nu”.„Nu trebuie să ne temem de cetățenii care nu sunt de acord cu noi”

S-a tot spus că afirmațiile lui JD Vance au fost mai generale, iar România a fost doar o pagubă colaterală. Pentru a înțelege mai bine care este gândirea noii administrații americane cu privire la democrație, redăm mai jos fragmente mai ample din discursul vicepreședintelui SUA la Munchen.

„Nu trebuie să fim de acord cu tot sau cu orice spun oamenii, dar atunci când acești oameni reprezintă, când liderii politici reprezintă o circumscripție importantă, este obligatoriu pentru noi să încercăm măcar să participăm la un dialog cu ei.Valoarea reală este atinsă atunci când suntem mai receptivi la vocile cetățenilor noștri.

Nu poți câștiga un mandat democratic cenzurându-ți adversarii sau băgându-i la închisoare – fie că vorbim de un lider al opoziției, de o creștină umilă care se roagă în intimitatea casei ei, sau de un jurnalist care încearcă să-și practice meseria, să dea știri.

Și nu poți câștiga dacă desconsideri electoratul de bază pe chestiuni precum cine poate face parte din societatea noastră.

Se întâmplă să fiu de acord cu multe dintre îngrijorările acestor votanți, dar nu trebuie să fiți de acord cu mine.Cred doar că oamenilor le pasă. Le pasă de casele lor, de visurile lor, de siguranța lor și de capacitatea de a câștiga pentru ei și pentru copiii lor. Și sunt inteligenți. Contrar a ceea ce ați putea auzi pe câțiva munți din Davos, cetățenii națiunilor noastre nu se consideră, în general, animale educate sau roți dințate ale unei economii globale.Și nu e surprinzător că nu vor să fie amestecați sau ignorați neîncetat de liderii lor.

E treaba democrației să judece aceste probleme la urne.

Cred că desconsiderarea oamenilor, a îngrijorărilor lor, sau mai rău, închiderea agențiilor media, anularea alegerilor, sau eliminarea oamenilor din procesele politice nu protejează nimic. De fapt, este o cale sigură de a distruge democrația.

Iar să vorbești liber sau să-ți exprimi opinia nu este interferență electorală, nici măcar atunci când oamenii își exprimă viziuni în afara țării tale și nici măcar atunci când acei oameni sunt foarte influenți.

Dar democrația nu va supraviețui dacă le spui milioanelor de votanți că gândurile, îngrijorările, aspirațiile, dorințele, cererile lor pentru ajutor, sunt invalide sau nedemne de a fi luate măcar în seamă.

Democrația se bazează pe principiul sacru că vocea poporului contează. Nu există loc pentru niciun zid. Îți menții principiile sau nu. Europenii – poporul – au o voce.

Liderii europeni au de ales. Și cred cu tărie că nu trebuie să ne temem de viitor. Puteți lua în considerare ce vă spun cetățenii voștri, chiar și când e surprinzător, chiar și când nu sunteți de acord. Și dacă faceți asta, veți putea privi viitorul cu certitudine și încredere, știind că națiunea este pilonul fiecăruia dintre voi. Și asta este, pentru mine, magia democrației. Magia nu este în aceste clădiri de piatră sau în hotelurile frumoase. Nu este nici în instituțiile mărețe pe care le-am construit împreună, ca societate comună.

Să crezi în Democrație înseamnă să înțelegi că fiecare dintre cetățenii noștri are înțelepciune și are o voce. Și dacă refuzăm să ascultăm această voce, chiar și cele mai de succes bătălii ale noastre vor garanta foarte puțin.Nu ar trebui să ne temem de cetățenii noștri, chiar dacă au opinii care sunt în dezacord cu cele ale conducerii”.

„E treaba democrației să judece aceste probleme la urne”, spune JD Vance. Aviz celor care pregătesc alegerile din luna mai. Ca să n-avem vorbe că n-au știut”, scrie Octavian Ştireanu.