Hasbara sau arta înșelăciunii folosită de Israel pentru a-și justifica acțiunile

Statul israelian este profund conștient de faptul că percepția modelează realitatea. De aceea se bazează de mult timp pe o strategie de diplomație publică pentru a domina și controla fluxul narativ în favoarea sa.

Hasbara – ebraică pentru explicație – este o tehnică de diplomație publică care leagă războiul informațional cu obiectivele strategice ale statului israelian. Diplomația publică trebuie să fie concepută strategic ca o prioritate de politică externă, prin care o imagine pozitivă a Israelului este cultivată pe scena mondială, mai ales având în vedere provocările de imagine cu care Israelul s-a confruntat continuu de la crearea sa în 1948.

Deși își are rădăcinile în conceptele anterioare de agitprop și cenzură, Hasbara nu caută să blocheze furnizarea de informații contradictorii către public. Ceea ce urmărește să facă în acest context este să selecteze și să promoveze informațiile și punctele de vedere favorabile Israelului în timp ce cele nefavorabile Israelului sunt duse în derizoriu.

Pentru a-și îndeplini misiunea, Hasbara vizează influențarea în favoarea Israelului a factorilor de decizie, a diplomaților, a politicienilor și mass media care, la rândul lor urmează să înfluențeze publicul larg. De asemenea, Hasbara se realizează prin numeroase institute și agenții guvernamentale, precum și în centre de cercetare, universități, ONG-uri și firme de lobby.

Israelul oferă chiar burse și granturi Hasbara pentru a promova un punct de vedere pro-israelian, în timp ce o serie de persoane, de la jurnalişti la bloggeri, lucrează pentru a crea o imagine pozitivă a țării.

Israelul are, în țară și în străinătate, un număr impresionant de ambasadori și propagandiști (de diferite grade de talent), care vorbesc limba țării în care locuiesc, pot naviga în complexitatea politicii și mass-media locale și pot transmite mesajul adesea înșelător al Israelului.

Israelul a excelat întotdeauna în Hasbara (propaganda), înfățișându-se drept victima arabilor răi și răspândind știri false care sunt dezmințite doar după ce au ieșit din atenția publicului.

Un asemenea exemplu este cazul jurnalistei palestiniene Shireen Abu Akleh, care a fost ucisă în tabăra de refugiați Jenin din Cisiordania ocupată la 11 mai 2022. IDF a susținut inițial că probabil a fost ucisă de „teroriști”, apoi că a fost „prinsă într-un foc încrucișat”. Abia mai târziu au recunoscut că un soldat israelian a tras, dar fără să vrea, cinci gloanțe în direcția ei. Mai multe investigații, inclusiv una a CNN, au concluzionat că probabil a fost ucisă în mod deliberat.

În cea mai mare parte, narațiunea israeliană este luată la valoarea nominală, iar cei care ucid civili sau jurnaliști în teritoriile ocupate se bucură de imunitate completă, deși în 2023, Israelul a fost în top zece al țărilor care au întemnițat jurnaliști, potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, la același nivel cu Iranul.

Israelul are, de asemenea, avantajul de a fi considerată o țară „occidentală”, ceea ce înseamnă că este crezută automat. Un jurnalist CNN a explicat unde duce această părtinire. „Când e vorba de acțiunile Israelului, expresiile „crimă de război” și „genocid” sunt tabu. Bombadamentele israeliene din Gaza vor fi raportate ca „explozii” atribuite nimănui, până când armata israeliană va interveni pentru a accepta sau a nega responsabilitatea. Citatele și informațiile furnizate de armata israeliană și oficialii guvernamentali tind să fie aprobate rapid, în timp ce cele de la palestinieni tind să fie atent analizate și procesate lent.”

Atât în ​​atacurile militare israeliene anterioare, cât și în cele actuale asupra Gaza, au existat întotdeauna morți excesive de civili, iar Israelul vizează în mod repetat cartierele și infrastructura civilă. Una dintre funcțiile Hasbara este de a justifica țintirea zonelor civile și decesele în rândul populației civile, precum și de a transfera vina pentru numărul mare de morți civili de la Israel către Hamas.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Israelul acuză continuu Hamas că folosește școlile, spitalele, cartierele și fabricile ca zone militare și că folosește civilii palestinieni ca așa-numitele „scuturi umane”.

Israelul a produs fotografii din satelit și extrase din „mărturisirile” presupușilor deținuți Hamas pentru a susține aceste afirmații, dar niciuna dintre dovezi nu este verificabilă în mod independent.

Dar în cazul în care această postură eșuează, există câteva strategii de ultim resort.

Una dintre acestea este aceea de a forța publicul să aleagă între Israel și Hamas. Astăzi vedem continuu această strategie folosită la scară largă. Făcând acest lucru, Israelul este prezentat ca un actor rațional și inocent provocat de o amenințare teroristă irațională, făcând orice critică a acțiunilor Israelului o apologie de facto pentru terorism.

Dar probabil că cea mai comună tactică folosită este aceea de a lega orice critică la adresa politicilor israeliene, indiferent dacă acestea sunt încălcări ale drepturilor omului sau colonizarea ilegală a teritoriilor palestiniene, de antisemitism.

Recunoașteți cele de mai sus în felul în care sunt prezentate acțiunile Israelului în mass media noastră? De câte ori ați auzit în dezbateri întrebări de genul: „Adică susțineți acțiunile Hamas?” „Dar ce aveți a spune despre acțiunile Hamas?” atunci când un invitat avea îndrăzneala de a critica acțiunile Israelului în Gaza? Sau de câte ori se întâmplă ca atunci când o persoană prezintă fapte și informații nefavorabile Israelului, în loc să fie contracarată cu argumente, este etichetată ca fiind „antisemită”?

Totul are o explicație simplă: Hasbara.