Surse: Poliție politică marca DNA. Voineag, marioneta Alinei Gorghiu! Liberalii corupți, arestați la ordinul ministrului Justiției
Surse politice susțin că ministrul Justiției, Alina Gorghiu, în colaborare cu Marius Voineag de la Direcția Națională Anticorupție (DNA), a pus la cale mai multe acte de poliție politică prin care mai mulți membri proeminenți ai Partidului Național Liberal (PNL) au fost reținuți în ultimele zile, iar alții urmează să fie săltați din pat în campania electorală. Marius Voineag, șeful DNA, a fost numit în funcție de liberali, iar acesta a avut grijă să îl protejeze pe Nicolae Ciucă de dosare, dar și să execute ordine murdare din partea ministrului Justiției, Alina Gorghiu.
Alina Gorghiu încearcă să o copieze pe Monica Macovei, iar acțiunile sale de poliție politică ne arată că România nu a evoluat deloc în ultimii zece ani de la căderea regimului Băsescu.
Printre cei vizați se numără fostul senator liberal Eugen Pîrvulescu, care, cu doar patru zile înainte de reținere, părăsise PNL, și Nelu Tătaru, fost ministru al Sănătății. Acțiunea bruscă a DNA și felul în care au fost tratați cei implicați au generat suspiciuni puternice, care ridică întrebări despre corectitudinea și imparțialitatea acestor demersuri.
Unul dintre cele mai comice și ridicole aspecte ale acestei campanii de arestări a fost cazul lui Nelu Tătaru, acuzat de luare de mită. Potrivit surselor, mita consta în ouă și găini, un detaliu care a fost prezentat într-o manieră umilitoare, atrăgând atenția asupra absurdității modului în care aceste cazuri sunt mediatizate.
Deși cei vizați sunt suspectați de fapte grave de corupție, acțiunile de reținere ridică semne de întrebare cu privire la timing-ul și modul în care sunt eliminate din partid persoanele care ar putea deranja conducerea actuală a PNL. Surse politice susțin pentru 60M.RO că aceste rețineri au scopul de a elimina potențialii rivali sau critici ai liderilor impuși de „sistem”, precum mediocrul Nicolae Ciucă.
În timp ce lupta împotriva corupției ar trebui să fie prioritatea principală a instituțiilor statului, metodele folosite în aceste cazuri pun sub semnul întrebării independența justiției din România. Oamenii încep să se întrebe dacă nu cumva justiția a devenit doar un instrument în mâinile celor care dețin puterea, transformând România într-o scenă de teatru politic în care interesele ascunse dictează fiecare mișcare.
Aceste evenimente nu fac decât să adâncească sentimentul că justiția română este o „glumă proastă” și că, în realitate, cei care nu se conformează liniei trasate de conducerea actuală sunt ținte sigure pentru campanii de discreditare și eliminare din viața politică.