Spitalele din România, frica Diasporei: Mori cu zile!

Sistemul medical din România a devenit o sursă majoră de îngrijorare pentru românii din diaspora, mulți dintre ei refuzând categoric să revină în țară pentru tratamente. Această situație a creat o teamă adânc înrădăcinată, care îi face pe cei plecați să considere spitalele din România drept locuri unde „mori cu zile”.

Adrian Vasile, un român plecat la Roma de mai bine de un deceniu, tată a doi copii și originar din Slobozia, vorbește cu îngrijorare despre starea sistemului medical din țară. „Am trăit toată viața cu frica de spitale, dar de când am plecat, frica asta a devenit și mai mare. Nu mă gândesc niciodată să mă întorc în România pentru tratament. Aici, în Italia, chiar dacă nu e perfect, știu că am parte de îngrijire medicală adecvată, de oameni care își fac meseria cum trebuie. În România, de fiecare dată când mă gândesc la un spital, îmi vine în minte imaginea unei clădiri dărăpănate, cu echipamente vechi și personal care abia așteaptă să scape de pacienți,” mărturisește Adrian pentru 60m.ro.

Situația descrisă de Adrian nu este singulară. Mulți români din diaspora împărtășesc aceleași temeri, alimentate de poveștile celor care s-au confruntat cu realitățile crude ale sistemului de sănătate din România. În ciuda unor îmbunătățiri pe alocuri, problema subfinanțării și a exodului de personal medical persistă, lăsând spitalele să funcționeze cu resurse limitate și personal suprasolicitat.

„Am auzit de la cunoscuți despre pacienți care au așteptat zile întregi pe holurile spitalelor din România, fără să fie văzuți de un medic. Alții mi-au spus că li s-au cerut bani pentru cele mai banale proceduri sau pentru medicamente care ar trebui să fie gratuite. Cum să îți trimiți familia acolo? Eu nu-mi permit să risc viața copiilor mei,” continuă Adrian, evidențiind una dintre principalele temeri ale românilor din străinătate.

În fața acestor realități, mulți aleg să nu se mai întoarcă în România, nici măcar pentru vizite scurte. „Îmi vizitez părinții doar atunci când e absolut necesar. Dacă se îmbolnăvesc, îi aduc aici, în Italia. Nu vreau să-mi asum riscul de a-i vedea pe un pat de spital din România, unde știu că lucrurile pot merge foarte prost, foarte repede,” spune Adrian.

Această neîncredere profundă în spitalele românești este un simptom al unui sistem care a eșuat să-și recâștige credibilitatea în fața propriilor cetățeni, fie ei din țară sau din diaspora. Până când nu vor exista reforme semnificative și o îmbunătățire vizibilă a condițiilor din spitale, teama că „mori cu zile” în România va continua să bântuie gândurile celor plecați, transformându-se într-o barieră care îi împiedică să se întoarcă acasă pentru tratamente sau chiar și pentru vizite obișnuite.