Stâlpișoriada – când Bucureștiul devine victima incompetenței și prostiei

„Oamenii noi” – cum le plăcea comuniștilor să-și numească proiectul de inginerie socială – au fost întotdeauna marota prin care naivii sunt păcăliți în democrație. Parcursul „independenților” din politica românească are, în ultimii 24 de ani, 3 mari exponenți: Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan. I-am alăturat pentru cele 3 elemente de asemănare, dincolo de mediocritate:

1. primari, percepuți sub o formă de ipocrită „dizidență” față de clasa politică,

2. scăzuți grav în favorabilitate pe la jumătatea primului mandat, apoi recuperați de „forțele binelui” și

3. repuși pe scaune pentru al doilea mandat, în aplauzele acelorași nătărăi care la final îi vor huli și disprețui. Însă tocmai asta cred că e frumusețea democrației: naivii utili au, teoretic, șansa să se trezească. Cu ultimii doi locatari de la Cotroceni s-a întâmplat. Mai avem de așteptat încă 4 ani de „sălvătorism” pentru ca fraierii să admită că au fost păcăliți din nou, că iar s-au dus după fentă.

Până atunci, însă, mi-a atras atenția o poză primită de la un prieten, o imagine din inima orașului, pe bd. Mihai Eminescu, mai precis, unde inutilii stâlpișori galbeni – care au împânzit Bucureștiul – sunt montați unul peste altul. Mi-am amintit despre bordurile duble din vremea administrației PD, când Adriean Videanu, altminteri un bun primar, era acuzat că vinde Municipalității respectivele bucăți de beton de la propria firmă. Ce indignare pe protoreziști! Astăzi, liniște totală! Dacă bordura supraînălțată poate avea o logică, la stălpișorii care ne-au invadat orașul nici măcar primul nu are vreo utilitate, în afara faptului că încurcă și pietonii și soferii. Darămite al doilea! Ce creier să ai pentru asemenea lucrare?!

Asta se adaugă altor succese ale inadecvatei forme de viață: mă uitam ieri pe Șos. Kiseleff, unde, la fel ca și pe multe alte mari bulevarde, din 4 benzi au rămas 2. Celelalte sunt blocate de o groapă abandonată și niste garduri mai sus, probabil tot spre a se face alte gropi. În mijlocul Pieței Victoriei, groapa care a blocat peste un an traficul abia s-a închis. Probabil s-a gândit matematicianul că e păcat de zonă să nu mai beneficieze de haos, aglomerație și poluare. Despre aceasta din urmă spune chiar că e rezultatul dezvoltării haotice a urbanismului.

Nicidecum a faptului ca zeci de mii de bucureșteni s-au mutat în Ilfov, unde își permit o casă – după ce în Capitală insul netuns și „frații” lui de la PNL-USR-PMP au blocat construcțiile. Ei bine, oamenii ăia mutați în localitățile limitrofe muncesc tot în oraș, au copiii la școlile bucureștene, au aici părinții, divertismentul, medicii și multe altele. Drept urmare, ei poluează mult mai mult parcurcând zilnic distanțe duble sau triple decât dacă ar fi putut locui în oraș.

Însă aici s-au cam terminat proiectele, perspectiva e sumbră, motive pentru care prețurile sunt prohibitive. Asta ca să nu mai amintim de gaura la bugetul de Stat, generată de acest blocaj: contribuția la PIB a Bucureștiului a revenit în 2023 la nivelul celui mai afectat an de criză: 2009. Asta spune totul! Nici măcar „noul proletariat” corporatist, care a votat probabil împotriva lui Piedone sau a Gabrielei Firea, nu realizează că fără dezvoltarea spațiilor de birouri nu au unde să vină noi companii internaționale, care să dezvolte piața muncii, și deci, nivelul de salarizare pe acest segment.

În ciclul inepțiilor debitate online de edil se mai regăsesc declarațiile privind spațiile verzi, în condițiile în care parcurile istorice administrate de el însuși sunt în paragină. În plus, apropo de parcuri, spațiile verzi care ajută mediul sunt cele cu arbori, nu cele cu gazon. Gazonul este păgubos pentru mediu: fotosinteza de care e capabilă iarba este minoră, astfel încât oxigenul eliberat este mai puțin decât bioxidul de carbon generat prin putrefacție.

Deci balanța „amprentei de carbon” e negativă pentru mediu. Însă e mai ușor să urli că te lupți cu „mafia”, păcălind proștii, decât să îți faci datoria pentru care ai fost ales. La fel și cu clădirile vechi: ar fi nevoie de vreo 70 de ani de conducere a lui Nicușor Dan ca să se consolideze imobilele cu risc seismic. Însă tot e mai bine decât la termoficare: acolo ar trebui vreo 150 de ani. Însă până la proxima sa reîncarnare, bizarul ne-a spus că apa rece din calorifere e bună vara, că el vrea să elimine aparatele de aer condiționat, iar vara să ne răcorim cu agentul de răcire livrat centralizat. Problema e că nu avem așa ceva, pentru că nu există nicio centrală în trigenerare, capabilă să bage pe țeavă apă atât de rece. Lungul șir de prostii gratuite ar putea continua, însă poate deveni plictisitor pentru noi și frustrant pentru alegătorii săi.

La fel ca și iminenta imposibilitate de a avea o majoritate în Consiliul General. Dacă în 4 ani cu susținere necondiționată PNL-USR-PMP nu a reușit nimic, oare ce face cu o eventuală formulă pro-dezvoltare PSD-PUSL-PNL? Adică o majoritate dedicată comunității, care înțelege să ajute primarii de sector să-și îndeplinească promisiunile? În fond, doar PSD, PNL și PUSL au primari de sector. „Nicușoriștii” n-au reușit să își impună pe mai departe specimenele, nici la Sectorul 1, nici la Sectorul 2. Restul edililor câștigători, noi sau nu, au inițiative și proiecte, de la parcuri, pasaje, lărgiri de bulevarde, dezvoltări urbane. Toți cei aflați în funcție au fost blocați de Nicușor Dan. Cum recent declara Cristian Popescu Piedone, administrația locală este despre oameni și pentru oameni.

Nu întâmplător acesta are șansa de a coagula o majoritate pro-primari în viitorul CGMB. Săptămâna aceasta a dovedit deja că nu se lasă intimidat de edilul rezultat din blatul comasat. Fără vreo atribuție legală, ci chiar cu un gest abuziv și inexistent în legislație,  primarul reales se dusese la Primăria Sectorului 5, să ordone consilierilor locali să respingă un Plan Urbanistic de Detaliu, care – culmea! – nu doar ca reducea suprafețele construite aprobate inițial, ci  prin el dezvoltatorul dona aproape o cincime din teren, adică din proprietatea sa privată, pentru amenajarea căilor de acces și a trotuarelor. Mai mult, se prevedea și infrastructura educațională (creșă, grădiniță, școală).

E vorba despre un complex de blocuri de birouri și apartamente, într-o zona de periferie, avidă de oportunități. Cum tot Piedone spunea, sectorul pe care îl păstorește nu mai poate fi privit ca o comună limitrofă, ci merită șansa de a veni în secolul nostru. Dar asta cu condiția să fie de acord și Nicușor Dan, se pare. Același Nicușor Dan care ne-a spus că el nu are în atribuții să construiască bazine olimpice, iar cele existente nu sunt gestionate de PMB. Probabil că inadecvata făptură poate gestiona doar sutele de gropi, haosul din trafic, poluarea în creștere, blocajul edilitar, hărțuirea funcționarilor incomozi și pierderea păguboaselor procese. Așa că s-a gândit să se apere de eventuale acuzații privind dezinteresul pentru sport, propunând scăderea fondurilor alocate sectoarelor, adică a singurelor diviziuni administrative care compensează incompetența edilului Capitalei. Atât s-a putut!