Acoperiți ca profesori. SNSPA este o instituție unde politicul se joacă de-a dascălul sau vânătorul

“Este mai ușor să construiești copii puternici

decât sa repari bărbați stricați.”

Frederick Douglass

Câtă obiectivitate are un profesor care este membru de partid și predă despre partidele politice? Dar un profesor de științe politice care este și traseist politic? Dar un profesor consilier politic care evident caută modalități în care să-și susțină propriul politician? Dar un profesor, șef de ONG care militează pentru nu partid politic? Dar un profesor care activează ca ministru sau conduce un serviciu secret? Sau un europarlamentar/ parlamentar care are ca scop să rămână pe funcție?

Se poate delimita un cadru didactic de propriul interes politic? Care este rolul de azi al unui profesor? Mai trebuie să facă cercetare sau învață câteva cursuri ca papagalul? Care este cercetarea inedită și obiectivă a unora dintre somitățile care predau la SNSPA? Sunt cadre didactice sau mai degrabă ”profesori” de studio TV decât de amfiteatru?  Dacă astăzi a dispărut societatea civilă este și din cauza acestor acoperiți ca profesori care stabilesc ei cine și ce trebuie, cine și câtă dreptate are și tot felul de teorii. Unii care în secolul XXI perorează despre drepturile femeilor sau țin teorii despre feminism de parcă nu sunt și ele oameni. Nu mai zic că mulți din SNSPA știu exact ce face Putin dar nu știu cum colegii lor abuzează studente.

Rectorul SNSPA a ajuns să se certe cu AUR sau să-l avertizeze pe Mircea Geoană de parcă asta este menirea unui conducător de Universitate. În loc să se preocupe de nivelul calității propriei instituții, acesta transmite mesaje politice și se folosește de avantajele și relațiile acestei funcții pentru a obține și negocia, de multe ori în propriul interes. Prima lui grijă după ce a apărut articolul cu Bulai nu a fost să-și facă ordine în instituție, să discute și despre Pieleanu sau Stănciugelu pe care-l acoperă de ani buni ci cum să nu-i afecteze dreptul la pensie lui Alfred Bulai. Comportament de gașcă sinecuristă! Un alt aspect care ne poate demonstra obiectivitatea și imparțialitatea acestor cadre didactice este cel al soțiilor. Dacă ne uităm unde lucrează acestea vom observa că nu ar fi avut niciodată acces fără sprijin politic.  Iar ei, trebuie să mulțumească factorului politic!

Ceea ce se întâmplă acum în SNSPA nu este surprinzător pentru mine. În perioada 2012-2014 m-am înscris la un master la Științe Politice. Am ales Științele Politice din dorința de a afla, cunoaște și înțelege și teoriile specifice domeniului. Mai mult, am vrut să văd cum această specializare răspunde nevoile societății și cum se raportează politicienii la ceea ce ar trebui să fie baza activității lor. Am constatat lipsa de cultură istorică a multora dintre profesori. Atât cei care erau specializați în științe politice dar și cei care predau relații internaționale. Întrebarea care mă macină de atunci încoace este cum se poate să studiezi științele politice și relațiile internaționale fără a fi un bun cunoscător al istoriei.

Îmi aduc aminte cum la examenul de admitere a trebuit să le satisfac anumite curiozități profesorilor Stănciugelu și Niculescu despre Atatürk, despre Turcia și evident, despre Erdoğan. Faptul că ei erau atât de departe de ceea ce însemna Turcia cât și cunoștințele lor sumare despre președinții Turciei și în special despre Atatürk m-au surprins. În fond, cum poți înțelege vastul domeniu al științelor politice dacă nu cunoști faptele care au dus la distrugerea Imperiilor și apariția statelor din proximitatea României? Nu mai zic de faptul că mulți dintre ei printre care și somitatea Pârvulescu considera că Istoria nu trebuie să mai existe ca disciplină: ”Este suficient să cauți pe google și afli toate detaliile despre orice eveniment”.

Decanul facultății era atunci, poate că este și azi, politrucul Cristian Pârvulescu. Cum poate fi un om de știință angrenat în mecanismele politice și pus să susțină anumite ideologii comandate de exemplu de Klaus Iohannis? Cum poți să fii un om de știință respectabil când te înhami să susții politicieni mediocrii ca cei de azi?

Acest angajat al televiziunilor (probabil apare mai mult ca un jurnalist la tv și mai des decât într-un amfiteatru) trece din când în când și pe la Facultate probabil pentru treburile administrative. El nu a găsit timp în cele câteva zile să aibă vreo declarație despre colegul său. Știe să și tacă!

Cât i-am fost student, nu prea-și frecventa cursurile ci își trimitea o pupilă pentru a-i ține locul. Discuțiile erau banale, ceva de genul talk-show-urilor de la tv. Se punea mult accentul pe subiectele zilei. A-l lăuda pe unul dintre președinți sau a decreta ce este bine și ce nu cred că nu se numește curs ci o adunare unde se emit păreri.

Iordan Bărbulescu care era pe atunci președintele Senatului SNSPA, poate că și azi este. La un curs ( așa era trecut în orar) de-al domniei sale am remarcat cum își umilea în fața noastră (a studenților) asistenții care stăteau încolonați. Ciudat era că ne vorbea despre Elena Udrea și avantajul său (sânii) cât și faptul că A3 este o autostradă care nu este foarte utilă deoarece domnia sa pentru că locuiește în sectorul 1 iar ca să o folosească trebuie să traverseze Bucureștiul.  Era perioada când Elena Udrea era foarte populară.

Pe vremea aceea, Liliana Popescu preda un curs pe care nu-l înțelegea. Venea cu câteva power-point-uri pe care le citea și domnia sa, probabil pentru prima dată. Ne explica că există războaie juste (cele care sunt susținute de NATO, chiar și cel de-al doilea război mondial). Lipsa ei de cultură istorică a ajutat-o în carieră. Azi conduce Institutul Diplomatic Român unde practic pregătește viitoarele cadre diplomatice. Așa profesor-director, așa diplomație.

Am cunoscut și profesori competenți precum Vladimir Pasti și Andrei Țăranu. Citiți, cu un tact pedagogic real și mai ales, cu experiență didactică.

Despre Alfred Bulai îmi aduc aminte că lega trabuc după trabuc într-o sală mică de curs. Fumul dens nu era tolerat de toți studenții dar era ghinionul lor. Eu i-am spus că dacă nu se oprește nu mai particip la cursurile sale, ceea ce am și făcut. Cât timp l-am ascultat nu am găsit nimic interesant sau care să aibă legătură cu titlul cursului.

Dacă l-au acoperit pe Stănciugelu ar trebui să-l apere și pe Bulai. Cum ar putea ei să adopte o decizie cu impact emoțional și discriminatoriu?

Nu generalizez în ideea că toți cei care predau la SNSPA  sunt ca cei de la catedra de Științe Politice dar  experiența mea cu această Facultate consider că merită să rămână scrisă pe undeva în ideea că cei care vor să aleagă SNSPA să se gândească mai bine. Sunt și alte Universități unde profesorii nu vânează studente sau fac politică.

Un alt aspect care merită discutat cred că este indiferența celor din jur. Atât de moraliști în desele cazuri, colegele acestor vânători nu știu cum să se evaporeze din peisaj. Ceea ce demonstrează ipocrizia acestor cadre didactice care la cursuri interpretează anumite roluri în care nu cred!

Ceea ce se întâmplă la SNSPA nu face obiectul Ministerului Educației. Ministrul Educației, un alt anonim fără argumente nu va considera că poate să empatizeze cu acele studente afectate. Nici Nicu sau Marcel sau doamne ferește Klaus Iohannis.

În fond, după logica lor, studentele trec, politrucii rămân!

Ionut Cojocaru,

conferentiar universitar

Sursa – blog ionutcojocaru.ro