Cornel Nistorescu: Sălaj – cuibul și cloșca Noii Securități

Există cîteva licee din țară care se  mîndresc cu numărul mare de  academicieni. N-am auzit însă de  localități sau de  județe care să se laude cu numărul și mai  mare de  ofițeri de  securitate și de SRI cu care au împănat structurile statului. Și  ale celui totalitar, și  ale celui așa zis democratic.

Povestea este veche și vine de la începuturile comunismului  românesc. Cine vrea detalii n-are decît să citească și să sape. De ce  un număr  mare de ofițeri de  Securitate au fost  selectați din spații rurale și de la  minoritatea  romă  este o  altă poveste la fel de complicată. Cine vrea să afle n-are decît să sape mai departe, să cerceteze epoca și sistemul. Cine  vrea insistă găsește răspunsurile. Și dacă nu, mai citește și mai sapă.

În acest  text  de  ziar încerc doar să înțeleg ce se află îndărătul  unei rețele de ofițeri de informații.  Prea  se leagă mulți de un singur loc. Așa cum puterea din România încă  se sprijină pe selecția și implicarea  oamenilor din  grupul de la Cluj, la fel și  armata  de promovați  din Noua Securitate  se bazează pe oameni proveniți din județul Sălaj.

Cum adică, din județul Sălaj, unde nu erau  centre de pregătire ca la Grădiștea sau unități de Securitate ca prin atîtea  alte părți.  Uite așa! S-a proțăpit unul în sistem și i-a tras și pe ceilalți. Întrebarea mi-a venit de la un fragment publicat pentru promovarea unei cărți intitulată „Democrație neagră” de Marian Zlotea.  Condamnat și fugar, Marian Zlotea  (din banda Partidului Democrat) anunță o carte  în care destăinuie o parte din mînăriile vremii, după părerea lui cutremurătoare și extrem de importante. Printre altele, el susține că  Adrian Tarău  păstrează chitanțe și facturi pentru toate bunurile cumpărate  pentru familia  Eduard Hellvig.

N-are rost să vă  stoarceți imaginația ca să aflați ce i-o fi luat? De obicei, mahării  din politica românească, burjui la prima generație, țopîrlani  fără moșteniri și clasă, primesc  orice, dar mai ales ceasuri, bijuterii  și poșete pentru neveste, costume și ceasuri pentru ei și abia apoi sunt agățați și tîrîți în afaceri de milioane și milioane de euro și dolari.  Trec la case și la case de vacanță și proprietăți prin străinătate și apoi se chinuie să-și încropească un arbore genealogic.

În cazul nostru, nu lista de  cadouri are importanță. Mai degrabă merită aflat cum a  supraviețuit Adrian Tarău în  afaceri și în relația cu Noua Securitate din moment ce prin anul 2000 era căutat și dat în urmărire, dacă nu mă înșel, chiar condamnat în contumacie. La un moment dat l-am căutat și prin bazele de  date americane. Fostul procuror Alexandru  Lele, cel care l-a arestat pe Tarău și care era extrem de preocupat  de moartea  fostului său coleg Cristian Panait,  zicea că Adrian Tarău are un hotel prin America și huzurește cu banii din contrabanda petrolieră.

Păi așa fugit și condamnat, cum putea să se întoarcă și să-l umple pe  Hellvig  de cadouri? În 2007, ziarul ”Bună ziua Ardeal” publica o știre  conform căreia  „fiul  fostului prefect de Bihor  a fost condamnat penal  săptămîna trecută  printr-o hotărîre definitivă  emisă de  Tribunalul Arad”.

Cotizează condamnații la șefii SRI? Sau  Adrian Tarău a fost albit  de guvernările  care s-au succedat după anul condamnării sale?  Acest  Adrian Tarău este fiul fostului prefect PSD de Bihor, Aurel Tarău, iar afacerile sale  cu produse petroliere  se învîrteau pe la  Suplacu de Barcău (azi închisă și falimentată) și treceau peste granițe. Familia Tarău  se trage însă din județul Sălaj, mai exact din satul Hodișu, comuna Poieni. Om de la  țară, crescut cu muncă și cățărat în politică. Cine știe cum s-o fi întîlnit și el cu  Eduard Raul  Hellvig, născut și el tot în județul Sălaj, cetățean român de  etnie nedeclarată. Mai exact, în Zalău. Putem presupune că, la o plimbare prin  urbea  sălăjană,  Aurel Tarău, adică  seniorul PSD,  s-a întîlnit cu  generalul Dumitraș, prieten și el  cu generalul de  Securitate  Viorel Stanca, ajuns  liderul PD  Sălaj. Undeva la o bere, la o ședință de  analiză, la un comandament. Nici Dumnezeu nu ține  evidența întîlnirilor  dintre șefii  prăfuiți din provincie.  Sigur, cu voia celui de  Sus, nu departe de  Zalău, tot în județul Sălaj, la Giurtelecul Hododului, s-a născut și și-a  aranjat casa copilăriei nimeni altul decît  Virgil Măgureanu. Cu voia Domnului, toți  aceștia  au venit pe lume destul de aproape unul de altul și viața i-a apropiat și mai tare.

Cum s-au întîlnit? Generalul Dumitraș  era totuși un nume al județului. Omul a  fost  șef la inspectoratele de poliție din Bihor și Sălaj. Cum să nu se cunoască cu Aurel  Tarău? Și  generalul era din comuna Poieni, același județ Sălaj. Chiar se născuse în satul Valea Drăganului  (aceeași comună Poieni) și avea și el o fată, care s-a și măritat cu mititelul  june Eduard Hellvig.

Și toți aceștia cum să nu se cunoască ei și cu Virgil  Măgureanu, cel lansat de așa-zisa revoluție direct în frunte la  Noua Securitate?

Oameni importanți, urbe mică, fete și  băieți de măritat și de însurat și de trimis în lume și de agățat într-un post bun pe undeva.  Ei bine, Andreea  Dumitraș înamorată de  Edi Hellvig  avea și ea o prietenă de suflet, o colegă, o adevarată  confidentă, mai ceva  ca o soră.  Se numea Dorina Negru. Cu cine credeți că s-a măritat colega de liceu și prietena  intimă a  Andreei  Dumitraș, măritată Hellvig?  Dorina Negru de atunci este una și aceeași persoană cu  Dorina Coldea de  astăzi, soția  storcătorului de bani și afaceri, generalul în rezervă Florian Coldea.

Să nu vă mirați dacă aflați că în satul  Hodișu, comuna Poieni, județul Sălaj, a mai explodat o bombă biologică. Acolo  s-a născut Marcel Boloș, artizanul tragediei financiare a României de  azi.  Și cam la 35-40 de kilometri a făcut ochi  viitorul șofer Lucian Bodce, ajuns ministru și cap liberal. Acesta s-a născut în Valcăul de Jos, tot în Sălaj, nu departe de satul lui Virgil Măgureanu.

Generalul Dumitraș,  socrul lui  Eduard Raul Hellvig, și generalul  Viorel Stanca (fost  căpitan de Securitate, metamorfozat în businessman ajuns în Top 300 oameni de  afaceri și lider la PD Sălaj) erau oamenii de  casă ai lui Virgil Măgureanu.  Unde  credeți că  s-a înscris  prima dată Eduard Raul Hellvig?  Este ușor de ghicit. În partidul lui Virgil Măgureanu.  Cum a ajuns la Dan Voiculescu și, mai apoi, în PNL și șeful campaniei  electorale a lui Klaus Iohannis este doar un traseu tipic pentru politica românească. Pîî-pîș! Și gata!

Ar putea  deține  Adrian Tarău facturi  pentru cadourile făcute lui  Eduard Raul Hellvig? Este de presupus că  așa cum le are pe cele pentru  Hellvig și familia ar putea  avea și pentru alții.  Dacă vă imaginați că Virgil Măgureanu și-a meșterit singur  casa și niște candelabre de lemn  la Giurtelecul Hododului vă înșelați.  Sunt prețioase și  toate au venit cumva de undeva. Pînă s-a vîndut.

Ar trebui să continui descrierea plutonului de milițieni, ofițeri de  Securitate și SRI, precum și de politicieni selectați de sistem din județul Sălaj.

Ați înțeles cum s-a născut gruparea informativă de la  Sălaj?  N-aveți decît să săpați puțin la rețeaua de influență a celor pomeniți mai sus sau să citiți investigația lui Valer Marian, republicată  acum în Cotidianul (https://www.cotidianul.ro/cine-verifica-povestea-si-ascensiunea-neamurilor-lui-florian-coldea-in-sri-3/)

Și veți înțelege mai bine cum funcționează sistemul construit cu migală  în jurul unui clan cu mediocri ambițioși  pescuiți din satele  județului Sălaj.