Octavian Știreanu: Cu Ordonanța antidrog, Guvernul și-a pus lumea în cap

„Cu Ordonanța antidrog, Guvernul și-a pus lumea în cap. Proteste vehemente au făcut  medicii legiști, patronatele transportatorilor, societatea civilă adevărată, a cărei petiție a adunat în două zile peste 100.000 de semnături”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Octavian Ştireanu.

„Meritul acestor reacții de respingere este cu atât mai mare cu cât Ordonanța 84 a fost publicată într-o sâmbătă, la vreme de caniculă și de concedii, cu iuțeală de semnătură și nebăgare de seamă. Un simulacru de „transparentizare” fusese făcut pe un site al MAI pe care nu-l citește nimeni.

Reacțiile puternice care au urmat timp de o săptămână l-au determinat pe Ciolacu să facă la loc comanda. Cică joi va da o altă ordonanță, prin care unele prevederi ale variantei deja publicate  vor fi modificate.

În rezumat, scandalul a fost generat de prevederea potrivit căreia șoferul care iese pozitiv la testarea în trafic pentru consum de droguri sau de alcool rămâne cu  permisul retras (formulă mai nouă) până când va prezenta un buletin de analiză a sângelui emis de o unitate medicală specializată. Dacă împricinatul va reuși „să-și probeze nevinovăția” – pentru că asta e regula în statul nostru de drept –   cel în cauză va primi permisul înapoi. Dacă nu, i se face dosar penal ș.c.l.

Multă vreme, nu exista acest drept la o altă opinie, testele manevrate de polițiști în trafic fiind literă de lege. Dar  ponderea mare de erori, dovedite ulterior, ale testelor făcute de poliție în stradă (40% după aprecieri mai realiste, 15-20% după cele ale ștabilor din poliție) n-a mai putut fi neglijată și s-a creat această portiță: permisul să rămână la poliție până când împricinatul vine cu un rezult definitiv la analize pe care poate să și le facă într-o unitate medicală. Numai că acest rezultat, în condițiile actuale, poate fi obținut după multe luni de zile, nefiind suficiente unități medicale unde se pot face astfel de analize. În acest răstimp, situația celui sancționat „provizoriu” este ușor de bănuit. Imagine publică făcută praf, emoții cât cuprinde, fără drept de a mai conduce mașina etc.

Ordonanța e semnată de toată floarea Guvernului: prim-ministru, doi viceprim-miniștri, patru miniștri. Din prostie, ticăloșie sau încredere în secretarul de stat Bogdan Despescu – autorul propunerilor – niciunul dintre acești corifei n-a sesizat consecințele textului. După izbucnirea scandalului,  Ciolacu n-a avut încotro și  s-a văzut nevoit să aibă, lunea trecută, o întâlnire restrânsă cam cu aceiași semnatari, solicitându-le să vină cu modificări până la ședința de joia asta.

Bogdan Despescu, secretar de stat la MAI,  apare tot mai des în ultima vreme la declarații publice pe tema ordonanței. Este  împins în față de șeful său și totodată viceprim-ministru, Cătălin Predoiu.  Acesta, cu abilitatea cunoscută, nu vrea să fie atins de mizeria ordonanței. Întotdeauna a avut un zbor de libelulă, mereu pe creasta valurilor, fără să-și ude aripioarele. Acțiunile sale în slujba și pentru consolidarea statului paralel merită o discuție separată. Însumând în funcții de conducere prin tot felul de guverne mai mult timp decât toți Brătienii la un loc, Cătălin Predoiu este unul dintre marii arhitecți ai legilor care consacră puterea noi securități în stat, care au legitimat politicile Big Brother și care au dat putere de lege protocoalelor secrete ale câmpului tactic. Cu așa ceva va rămâne dl Predoiu în istorie.

Modificările abominabile în legislația rutieră începute sub mandatul lui Lucian Bode sunt desăvârșite sub cel al lui Predoiu. Bode, un ilustru reprezentant al prostocrației,  măcar are scuza că este un pafarist. Predoiu, însă, este un mare iezuit. Bode habar n-avea ce-i puneau sub nas polițiștii versați din minister, lucru care nu se poate spune și despre Predoiu.

Nu este de mirare că, sub mandatul acestuia la conducerea MAI, poliția ghidonată de  Bogdan Despescu a căpătat un mare avânt, cucerind tot mai multe teritorii de putere, la concurență cu noua securitate.

Chiar și în situația dată, când e cu apa aproape de gât, Despescu își calcă pe inimă și este de acord (!) cu dreptul la analize biologice al celor testați, dar strecoară în text o prevedere perfidă: șoferii ar urma să-și facă aceste analize de sânge inclusiv la unitățile medicale din subordinea MAI! Deci, polițiștii centrează (din stradă) și tot ei dau cu capul (la cabinetul medical)!  Despre conflicte de interese nu se poate vorbi în cazul impunitivei noastre poliții. Dar ar fi cea mai mare eroare ca, un subiect atât de sensibil precum analizele de laborator să fie lăsat la cheremul polițiștilor.

Când a izbucnit scandalul drug-testării în trafic, Predoiu l-a împins la microfon pe Despescu. Acesta ne-a îndemnat să rămânem liniștiți pe locurile noastre, pentru că nu toți șoferii vor fi testați. Precizând „categoriile” de șoferi care vor fi testați, Despescu și-a dat cu stângul în dreptul: nu doar cei care figurează în evidența poliției cu astfel de abateri, ci și cei care „au în mașină recipiente ce pot conține  băuturi alcoolice ori care prezintă urme de consum sau substanțe care au efecte psihoactive”. De asemenea, vor fi testați și șoferii „care un comportament nefiresc, care poate fi generat de consumul de băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive”.

Despescu nu spune ce înseamnă „comportament nefiresc”. Și nici cum poate fi lăsată o apreciere de natură psihologică pe seama unui agent de poliție, cu tatuaje până la urechi, provenit din surse externe și instruit de mântuială șase luni, după care i se dă pe mână pistol, uniformă, mașină,  dar mai ales putere nelimitată,  consfințită de justiție?

Cu ce drept poate să facă același agent o percheziție a mașinii, să ia la mirosit sticle ori damigene din portbagaj, ca pe baza acestora să-l suspecteze pe șofer că a consumat alcool?

Mai este și problema  multor medicamente, suplimente alimentare și băuturi non-alcoolice care dau rezultate fals-pozitive la drug-test. Medicamente precum  Nurofen Plus, Codamin, Advil, Parasinus, Modafen și Paduden – Răceală și Gripă au această proprietate. Și băuturile de tip apă tonică pot duce la pozitivarea testului rapid antidrog, spun cei care se pricep. Problema este cum să-l convingi în stradă, noaptea, pe alde Garcea că ai luat Nurofen de durere de cap și nu cocaină?

Nocivitatea OUG 84  nu se rezumă la procedura obținerii unor analize alternative la cele făcute de polițiști în stradă. Ordonanța cuprinde multe prevederi care sunt ca niște droguri ce șubrezesc și mai mult vitalitatea unor precepte democratice.

Între altele, Ordonanța stabilește turnătoria de pe șosele ca metodă de stabilire a contravenției. Până acum, contravențiile erau stabilite la cheremul polițistului, ex propriis sensibus. Acum, ele se pot stabili și după turnătoriile primite la poliție. Prin această OUG 84, șoferii din trafic sunt transformați în colaboratori ai poliției. Fiecare poate turna orice despre oricine. Calea abuzurilor și răzbunărilor este larg deschisă prin lege!

Un aliniat adăugat la art.109 stabilește că polițistul rutier poate constata o contravenție și pe baza „sesizării formulate de un participant la trafic ce a perceput în mod nemijlocit și întâmplător” diverse situații în trafic susceptibile de a fi sancționate „și le-a surprins într-o înregistrare audio-video sau video”. Filmulețe care nu mai sunt probe nici în dosare penale devin astfel în contravenții.

„Poliția rutieră asigură confidențialitatea datelor cu caracter personal ale participantului la trafic ce a formulat sesizarea”, se mai spune în Ordonanță. Iar „procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”. Șoferii sunt chemați să fie turnători la poliție! Pe baza turnătoriei, polițistul întocmește procese verbale de contravenție și aplică sancțiuni pe neve. Turnătorul este protejat de lege. Șoferul sancționat nu știe de unde i se trage și, la 30 de zile de la comiterea pretinsei fapte reclamate de nu se știe cine,  nu mai are nicio posibilitate de a se apăra și nici dreptul de a-și căuta martori…

Asta este gândirea democratică, europeană a poliției române și Guvernului României în anul de grație 2024.

Tipul de gândire care domină în poliție, instruit și transmis în școlile cu uniformă, este că polițistul are puteri absolute. Procesul verbal pe care-l mâzgălește alde Garcea se bucură întotdeauna în instanță de prezumția de legalitate și veridicitate.

Prin cutumă, nu prin vreo lege, polițistul are întotdeauna dreptate în fața judecătorilor. În instanță, sarcina probei stă în sarcina celui sancționat, contrar tuturor  principiilor de drept.

De noțiunea de proces echitabil se alege praful, iar prevederile CEDO sunt un moft, cum spunea o predecesoare a dlui Predoiu.

Un politician liberal și profesionist care se respectă aflat în fruntea MAI ar fi trebui să restabilească statul  de drept măcar în această materie rutieră a raporturilor dintre polițist și cetățean. Dacă și-ar fi respectat profesia și inteligența,  asta putea face dl Predoiu, în loc să slujească statul paralel pe care a știut să-l albească atât de discret și eficient.

Și mai este o întrebare – din păcate, doar retorică: de ce Avocatul Poporului tace față de asemenea stări de lucruri, care contravin unor precepte constituționale elementare, convențiilor privind procesul echitabil, dreptului la propria imagine etc, etc? Avocatul Poporului este singura instituție care poate ataca la Curtea Constituțională ordonanțele de urgență.

Să fi fost tăcerea aceasta instituțională prețul convenit al  revenirii dnei Renate Weber pe funcție, în urma unei sesizări pe care PSD a făcut-o la Curtea Constituțională?”, scrie Ştireanu.