Bustul preotului Visarion Puiu, mărturisitor în temnițe, a fost inaugurat la Iași. ÎPS Teofan: Părintele a pătimit mult pentru că și-a iubit Biserica și neamul

Duminică, 12 mai, în cartierul ieșean Tătărași, în apropierea Ateneului, a avut loc inaugurarea bustului preotului Visarion Puiu, personalitate marcantă a culturii ieșene și mărturisitor în temnițele comuniste.

Slujba de binecuvântare a fost oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, anunță Arhiepiscopia Iașilor.

„Numele de Visarion Puiu, în conștiința mai multor oameni, arată chipul unui mitropolit născut tot în zona noastră, cu misiune în Transnistria, în Răsărit, spre Odesa, și care a avut, de asemenea, multe de pătimit din cauza regimului comunist. Dar iată, un alt chip binecuvântat, purtător de același nume, Visarion Puiu, în ultima perioadă a început să fie cunoscut. M-am bucurat să aflu de inițiativa autorităților locale, de inițiativa Ateneului, de a amenaja un loc în care chipul părintelui să fie adus la cunoștința trecătorilor, cu identitatea sa arătată în înscrisul de pe monument: director al Ateneului din Tătărași pentru doi ani, și mărturisitor în închisorile comuniste. A avut o viață plină, a fost iubitor de Dumnezeu și iubitor de cultură, ambele arătând iubirea sa față de neam.

A fost contemporan cu un alt preot, tot din zona Dorohoiului, părintele Dumitru Furtună, care a coordonat zidirea unui așezământ cultural în Dorohoi. Această regiune, mai săracă din punct de vedere material, dar poate cea mai bogată prin personalitățile lumii culturale și lumii bisericești din țară.

Părintele a pătimit mult pentru că și-a iubit Biserica și neamul. A trebuit să schimbe foarte multe parohii pentru că oriunde mergea realiza o lucrare frumoasă, iar autoritățile de după 1945 îl tot izgoneau dintr-un loc în altul. De câteva ori arestat, de câteva ori întemnițat, dar cu mila lui Dumnezeu a trăit ca să prindă momentul 1990. Nu l-am cunoscut personal, probabil cei apropiați au reușit, dar de acolo, din înălțimea Cerului, cred că se bucură că lumina despre care a făcut amintire Domnul Hristos în Evanghelie, pe care oamenii încearcă să o pună sub obroc, și chiar reușesc dar niciodată definitiv, această lumină iese la suprafață și putem considera acest monument o făclie luată din ascunzișuri și adusă la suprafață, întru amintirea unui om care l-a slujit pe Dumnezeu și neamul său, așa cum puțini poate dintre noi, sau dacă o fi cineva, suntem în stare. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus ÎPS Teofan.

Bustul preotului Visarion Puiu a fost realizat la inițiativa Ateneului Național din Iași în anul 2023, fiind executat de către artistul ieșean Lucian Smău. La acest eveniment au mai luat parte oficialitățile locale, reprezentanți ai instituțiilor culturale ieșene, precum și rude ale clericului.

În cadrul momentului au fost prezentate și cele trei volume-manuscris ale preotului Visarion Puiu: „Flori din grădina iubirii”, „Sub neguri comuniste” și „Ateneul Popular din Tătărași, o fortăreață anticomunistă”.

Părintele Visarion Puiu s-a născut la 5 iunie 1913 în Tureatca, județul Dorohoi (azi, în Ucraina). După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași, a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1937) și doi ani de studii de Drept. Licența în Teologie a obținut-o cu teza „Comunismul marxist față de învățătura creștină”.

Între iunie 1946- septembrie 1948 este misionar la Centrul Mitropolitan și director al Ateneului din Tătărași, totodată slujind la Catedrala din Iași.

Pe parcursul vieții a fost arestat de mai multe ori. A fost deținut în perioada 14 octombrie 1949-1 iunie 1955, ulterior în 1959 a fost reținut și condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost eliberat la 29 iulie 1964 de la Periprava. La 1 septembrie 1964 a revenit la slujire iar pe 1 aprilie 1989 s-a retras la pensie. Mărturisitor în temnițele comuniste, părintele Visarion Puiu a trecut la Domnul la 12 mai 1991, fiind înmormântat în curtea bisericii din Gârcina, județul Neamț, biserică în care a slujit până în ultimele clipe ale vieții.