Sâmbăta Mare. Tradiții și obiceiuri la români

Sâmbăta Mare este ultima zi în care se mai fac pregătiri pentru Paști. De obicei, în această zi se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină. Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit ”Mielul lui Dumnezeu”, simbolizând sacrificiul său desăvârșit. De obicei, de pe masa creștinilor, în ziua de Paști nu lipsesc preparatele din miel, precum: drobul, borșul de miel, stufatul sau friptura.

În Sâmbăta Mare, gospodinele pregătesc mâncarea pentru masa de Paște și fac ultimele retușuri prin casă. Principala grijă a oamenilor înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști nu este însă mâncarea, ci primenirea hainelor, căci, la fel ca apa, haina are un rol purificator.

Ce NU ai voie să faci în Sâmbăta Mare din Săptămâna Patimilor

Se spune că în Sâmbăta Mare credincioșii NU au voie să se supere sau să se certe, mai ales dacă s-au împărtășit. Se crede că cei care vor face acest lucru vor fi urmăriți de ghinion și vor avea motive de supărare tot anul. Mai mult, cei care se împărtășesc în Sâmbăta Mare nu au voie să se sărute cu partenerul de viață sau să îi lase pe cei din jur să îi sărute pe obraz. Se spune că cel care îi va săruta le va lua împărtășania, iar pentru a evita acest lucru ar trebui să doarmă după ce au primit Sfânta Împărtășanie.

Sâmbăta Mare este în continuare zi de post, astfel că deși majoritatea gospodinelor obișnuiesc să prepare rețetele tradiționale în această zi, ele trebuie să știe că NU au voie să guste din alimentele de dulce. Toate preparatele pot fi gustate abia în ziua de Paște 2022, atunci când se încheie perioada de post.

Momentul ritual al facerii pascăi, în Sâmbăta Paştilor, dobândește frecvent valenţe magice deosebite, prin plasarea într-o cosmogonie originală a gospodinei: fie că trimite la naşterea lui Iisus, fie la moartea lui (prin forma care i se dă aluatului), femeia căpătând astfel, prin repetarea unor gesturi foarte vechi, o putere deosebită, care poate să fie valorificată şi în gospodărie (ungerea pomilor cu aluat, pentru a le asigura rodirea, semănarea vegetaţiei din grădină în această zi, pasca specială realizată pentru vite etc.).

Cel de-a doilea mare moment ritual este dat de ajunul marii sărbători. Este noaptea când se deschid cerurile, când ard comorile şi când, în general, practicile magice de orice fel sunt la ele acasă.

Sâmbătă spre duminică oamenii nu dorm, ci fac un foc în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la miezul nopţii. De la miezul nopţii merg la biserică, la slujbă. Alteori focul este întreţinut de flăcăi până în zori.

Sâmbătă seara fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac, ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială.

Peste toate acestea se așterne cel mai frumos ștergar din casă. Înainte de miezul nopții, se pornește către biserică, unde credincioșii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir și aprind și acolo lumânări, pentru a veşti și celor de dincolo Învierea Mântuitorului.