27 martie. 106 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Miercuri, 27 martie, se împlinesc 106 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, eveniment ce a reprezentat un moment esenţial pentru anul istoric 1918, care a culminat cu Marea Unire a tuturor românilor de la 1 decembrie.

Judeţul Bălţi a fost primul din Basarabia care, în ziua de 3 martie 1918, a votat Unirea cu România. Atunci, Zemstva (Consiliul judeţean-n.red) din Bălţi a decis în unanimitate votarea unei scrisori către Sfatul Ţării, în numele reprezentanţilor din tot ţinutul, în care îşi manifestă dorinţa de revenire la patria mamă.

Ulterior, la 13 martie 1918, Zemstva din Soroca, urmând îndemnul celei din Bălţi, a votat cu majoritate de voturi pentru unirea Basarabiei cu România.

Adunarea Generală a Zemstvei sorocene îşi motiva decizia prin faptul că în „anul 1812, în urma sângeroaselor frământări ale tuturor popoarelor europene, Basarabia a fost smulsă, fără consimţământul ei, de la trunchiul politic şi etnografic al naţiunii sale de origine”.

Hotărârea a fost luată în urma consultărilor cu micii şi marii proprietari, membrii comunei, ai clerului şi a învăţământului. Sorocenii au făcut atunci apel la Sfatul Ţării şi la toate adunările constituante din întreaga Basarabie, de la Hotin până la Ismail, ca să adopte decizii asemănătoare, şi să depună „la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament şi credinţă către Regele Ferdinand I-ul, Rege al tuturor Românilor”.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării a hotărât, prin vot nominal deschis, în favoarea Unirii cu România, din cei 135 de deputați prezenți, 86 votând în favoarea Unirii, 3 împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți, scrie Rador.

Declaraţia de Unire a Sfatului Țării arată că:

„Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România”, documentul fiind semnat de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar.

După aflarea rezultatului, în Sfatul Ţării au fost invitați prim-ministrul Alexandru Marghiloman și delegaţia sa, iar prim-ministrul a declarat:

„În numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru întotdeauna, cu România una și nedivizibilă.”

Declarația Unirii votată de către Sfatul Țării, potrivit sursei citate, enumera şi câteva condiţii pentru acest act iostoric, printre acestea aflându-se următoarele:

– Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;

– Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;

– Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;

– Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;

– Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;

– Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;

– Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii.

În 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România, iar Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918.