Cîrstoiu sau înfrângerea binomului PNL-PSD

Desemnarea medicului Cătălin Cîrstoiu, manager al Spitalului Municipal, drept candidat comun al binomului PSD-PNL la Primăria Capitalei s-ar vrea soldată, desigur, cu victoria (în realitate, nu prea sigură) în alegerile din iunie, dar semnifică, de fapt, o înfrângere a struțo-cămilei politice întruchipate de cele două partide aflate la guvernare de ani buni.

Este înfrângerea căii „politice”, folosite ca instrument de control al butoanelor țării de președintele Iohannis, și pasarea responsabilității către societatea civilă, din care, teoretic cel puțin, provine doctorul. Care, în subsidiar, din întâmplare, este chiar finul lui Băsescu-Petrov, fost primar al Capitalei. Ce mică e lumea! Cum se predă ștafeta peste ani! Băsescu apare iar. Avem o conservă – și ne e frică s-o deschidem.

Am semnalat în acest colț de pagină încă de anul trecut „confreria” pe care o punea la cale președintele lohannis, între liberali și „ciuma roșie”, în scopul – pe de o parte – de a-și salva partidul ce urma să plătească din greu atât eșecurile guvernării PNL-iste cât și ale domniei-sale personal, și – pe de alta – de a-și asigura un moștenitor de încredere la Cotroceni, de natură să nu-i producă dezagramente ulterioare. Ba chiar mai mult – de natură a-i prelungi controlul asupra butoanelor esențiale și după terminarea oficială a mandatului.

În pofida neîncrederii unor analiști, iată că se face. Calendarul alegerilor a fost ajustat în așa fel încât să se potrivească noilor oportunități profesionale euro-atlantice ale dlui Iohannis – și, respectiv, punerii sub presiune a unui candidat cu pretenții dar neiohannist cum e dl Geoană, acesta pe alt tabel fiind; iar comasarea – sub sloganul „stabilității” – cu listă comună la europarlamentare și, iată, candidat comun la primăria Capitalei, s-a realizat și ea. Ambele sunt de-acum realități care confirmă acest scenariu. Mai e vreun dubiu că la prezidențiale va fi, de asemenea, un candidat comun? Nu cred.

Ce se vede, la prima mână, în legătură cu desemnarea dlui Cîrstoiu?În primul rând, în cazul unei înfrângeri, cele două partide nu vor avea prea mult de suferit, iar cei doi președinți – Ciolacu și Ciucă – își vor păstra funcțiile, întrucât eșecul nu va fi fost al lor, ci al lui Cîrstoiu, un „apolitic” scos peste noapte din pălărie.

Șmecheria aceasta, în care unii dansează pe scenă și altul ne este băgat pe gât la urne (perfectată, prima dată, la opera de trei parale Stolojan-Băsescu, continuată apoi la rocada Crin Antonescu-Iohannis) iese deja din cadrele unei campanii electorale normale și intră în cadrele unei tehnologii de menținere la putere a oligarhiei sui-generis post-decembriste – ceea ce by-passează în mod clar democrația, chiar așa de mucava cum e.

Să nu uităm că adevăratul comandament al multiplelor așa-zise alegeri de anul acesta sunt prezidențialele. Președintele – prin Constituția lui Iorgovan, croită pe măsura lui Iliescu – ține hățurile tuturor celor trei puteri (care ar trebui să fie separate). Astfel, prin vocația exclusivă de a promulga legi, cenzurează Legislativul. Prin numirea procurorilor și judecătorilor, nu e străin de Justiție, ca să nu spunem mai mult. Prin numirea primului ministru și a miniștrilor, ghidonează formarea coalițiilor parlamentare, recte a guvernului. Iar prin nominalizarea (totdeauna aprobată de Parlament) a șefilor serviciilor secrete, are influența corespunzătoare și în aceste sectoare, ca să nu spunem mai mult.Așadar miza puterii la prezidențiale este uriașă, crucială, este alfa și omega în România, o lasă mult în umbră pe cea de primar al Capitalei, chiar dacă acesta din urmă gestionează un buget de aproximativ 10 miliarde de lei anual. De aceea, dl Cîrstoiu, un outsider, este soluția ideală pentru partida Iohannis: pierde, daunele nu sunt fatale, pot fi „compensate”. Câștigă – cu atât mai bine. În momentul acela, candidatul comun la prezidențiale – prin transfer de credibilitate a tiparulului de la București – s-ar alege aproape sigur.

Așa să fie? De ce totuși nu e sigur că va câștiga dl Cîrstoiu?

Pentru că mai sunt doi gașperi cu pretenții care încurcă masa. Piedone, care se reclamă și el populist/de stânga, are avantajul de a fi făcut pușcărie nevinovat, din cauza „necunoscutei” Colectiv, când dl Iohannis ne-a spus că „a trebuit să moară oameni” ca să plece Ponta. Ca urmare, emoția pozitivă de care se bucură Piedone – altfel un fost chelner, cu studii post-adulte și părinți cam securiști (de unde probabil și sprijinul din partea trustului Dan Voiculescu) – s-ar putea să-l afecteze nu puțin pe dl Cîrstoiu, la urne, prin hemoragie de voturi către „victima”, prin ricoșeu mental, a dlui Iohannis.

Sigur, te întrebi în cazul doctorului, când are timp să le facă pe toate? Și manager de spital mare, și decan de facultate grea, și profesor universitar, și doctor de pacienți ortopedici! Oare pentru dumnealui ziua nu are tot 24 de ore? Să existe baroni și în Medicină (un fel de ceaușei pe sezon nou), așa cum există în mai toate domeniile post-decembriste? Nominalizarea domniei sale pare să aparțină, mai curând, sistemului decât partidelor. (Partidele au ajuns doar o fațadă „democratică” a sistemului). O nominalizare/alegere pentru liniștea lor.

Pentru liniștea lor, dar nu a lor tuturor. Căci persistența în cursă a celuilalt gașper, Nicușor Dan, specializat la Sorbonna în teorema reziduurilor și sprijinit, în trecut cel puțin, de o secvență importantă a statului paralel, ne conduce, volens-nolens, la întrebarea dacă nu cumva lupta va fi tranșată, de fapt, pe dedesubt, de încleștarea dintre diversele secvențe de stat paralel/subteran. Care își dispută, sub luciul apei, rechiniada lor specifică sub formă de dosariada candidaților.

De exemplu, acum apare că dr. Cîrstoiu s-ar afla într-o pasă de incompatibilitate/conflict de interese, întrucât – la spital – este șeful soției sale. În plus, este și decan, și manager în același timp… adică ar palma concomitent (ilegal) bani și de colo, și de colo. Dar vorba dlui Fenechiu, viclean avocat PNL, să așteptăm să se pronunțe ANI, instituția abilitată în materie! Păi, și ANI cine o fi? Nu e făcut tot din români? Nu trăiesc și ei tot în acest spațiu în care orice este tranzacționabil – în primul rând deontologia profesională?

Până una-alta, din prezentarea doctorului Cîrstoiu (atenție, nu Cristoiu!) la show-ul conferinței de presă, am făcut cunoștință cu un personaj mai curând versatil, care – arborând o convivialitate, o jovialitate bună la toate – ascunde mult mai multe decât spune. Pe față, are un anumit festivism dâmbovițean, un împăciuitorism ușor pompieristic (nu ne-a dat, concret, nicio linie directoare a viziunii sale despre București), iar, în subliminal, emană ca un fel de avertisment rece, persiflant. Omul e „bazat”, știe pe ce contează. Nu se încurcă el cu… ANI.

Show-ul a atins momente sublime când dna Firea (blondă, dar neagră de supărare) și dl Burduja (fanfaron nevoie mare) pupat Piața Endependenți cu candidatul uzurpator, iar number one across the nations Rareș Bogdan, noul purtător de cuvânt al „doctorului de genunchi”, tăcea cu capul între genunchi. Toți trei înghițiseră o broască vie, dar nu se vedea.

Puse una peste alta, dacă stăpânul tabletelor nu-și bagă coada, rezultatul alegerilor la București este, la ora când vorbim, imprevizibil. Bazinele electorale sunt fluide, se întrepătrund și se canibalizează. Fiind vorba doar de un singur tur, se joacă la șfunc – cine dă prima dată cel mai tare. A doua oară nu există. În această situație, are prevalență emoționalitatea (cei care fie urăsc, fie iubesc orbește) în dauna raționalității (cei care votează cu argumente cât de cât obiective). Atfel spus – cum e mai rău.

Dar, dat fiind absenteismul masiv care se anunță, lupta dintre cei trei apare ca o furtună într-un pahar cu apă, oricare dintre ei ieșind din urne nereprezentând de fapt majoritatea bucureștenilor. Care, după atâtea cacealmale, nu e clar dacă mai vor să-i reprezinte cineva… Show-ul continuă. „De frânghie, monşer!“