Patriarhia Română a decis să-l treacă pe „tuşă” pe purtătorul de cuvânt, Vasile Bănescu
Patriarhia Română a comunicat oficial. Vasile Bănescu nu mai emite comunicate de presă în numele Patriarhiei Române, atribuțiile sale fiind preluate de Cancelaria Sfântului Sinod. De asemenea, Biroul de Presă al Patriarhiei se va reorganiza, anunţă teologul Mihail Neamţu.
„În ziua de joi, 29 februarie 2024, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, are loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Întrucât în presă au apărut diferite informații eronate și speculații cu privire la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la unele încercări recente de încălcare a ordinii statutare a Bisericii și de tulburare a păcii din viața Bisericii și societății, precizăm că Sfântul Sinod a hotărât următoarele:
„ia act, cu mâhnire, de atitudinea Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, prin care o dezbatere pur eclezială a fost expusă publicului în sensul expres de a fi folosit prin acțiuni de răzvrătire și de presiune publică asupra Sfântului Sinod”;
„aprobă ca, potrivit art. 5C lit. a din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, să fie sancționat cu dojană sinodală scrisă (avertisment sinodal scris) pentru încălcarea ordinii statutare a Bisericii și tulburarea păcii din viața Bisericii și a societății, prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică”;
„aprobă ca, în cazul în care Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va recidiva implicându-se iarăși în acte și acțiuni de încălcare a ordinii statutare a Bisericii și de tulburare a păcii din viața Bisericii și a societății, indiferent de motivele invocate pentru aceasta, să fie trimis în judecata Consistoriului Arhieresc Prim”;
„a reamintit faptul că, pentru susținerea unor proiecte sau deziderate ale unei eparhii și/sau ale unui ierarh, este interzisă folosirea manifestațiilor publice, care să îndemne la răzvrătire, la nerespectarea ordinii canonice și statutare a Bisericii, ori să creeze presiune publică asupra autorității bisericești sau să genereze tulburare în Biserică și societate”;
„a luat act că, întrucât opiniile personale ale dlui. Vasile Bănescu nu sunt echivalentul unui comunicat de presă oficial al Patriarhiei Române, începând cu data de 1 martie 2024, comunicatele de presă ale Patriarhiei Române vor fi emise de Cancelaria Sfântului Sinod, până la reorganizarea Biroului de Presă al Patriarhiei Române”.
La finalul ședinței de lucru a Sfântului Sinod va fi dat publicității un comunicat de presă prin care se vor prezenta și celelalte hotărâri aprobate”, indică basilica.ro.
Mihail Neamţu expune şi opinia sa despre ceea ce ar trebui să însemne un purtător de cuvânt al Patriarhiei Române:
„Viața fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte, iar cuvântul, chiar şi strigând, supără. Dar dacă cuvântul şi viaţa se vor întâlni, vor face imaginea deplinei înțelepciuni.” – Sf. Diadoh al Foticeii
Un purtător de cuvânt zâmbește des și se încruntă rar.
Când reprezinți o instituție religioasă, nu cauți s-o transformi, ci te lași transformat.
Dacă slujești Biserica, atunci cauți pacea, nicidecum polemica sau războiul.
Portavocea unei instituții religioase ascultă atent și vorbește cu parcimonie.
Când îl iubești pe Hristos, te preocupă construcția de poduri, nu dărâmarea lor.
Omul credinței ascultă durerile laicatului și înțelege nevoile clerului.
Când faci parte din Trupul lui Hristos, atunci aduci celorlalți bucuria, nu grimasa acră sau încruntată.
Chiar dacă ai studii la Harvard ori Sorbona, cauți simplitatea verbului, nu frazeologia opacă ori sentința rebarbativă.
Deși are o licență-n medicină, un teolog nu dictează politicile sanitare ale unei națiuni.
În sens absolut, numai Hristos e purtătorul de Cuvânt al Tatălui.
Mi-am amintit aceste adevăruri fundamentale privind către viața și opera unui prieten drag Papei Ioan Paul al II-lea. Ce-am descoperit?
Figura tutelară a unui chirurg spaniol, devenit apoi jurnalist: Joaquín Navarro-Valls. Un mare conservator, firește. Un catolic senin, blând, cumpătat, iubitor și echilibrat.
După studii strălucite, Joaquín s-a dedicat castității și unei vieți de rugăciune, fiind inspirat de învățăturile fondatorului Opus Dei: Josemaría Escrivá (un teolog preocupat până la obsesie de sfințenia laicatului creștin).
Bibliofil și poliglot, elegant prin ținută și suav în vorbire, discret și totuși eficient, atent și comunicativ, regretatul Navarro-Valls și-a asumat postura ingrată de comunicator al celei mai mari instituții religioase de pe mapamond, fără să stârnească vreun scandal politic, sexual ori teologic. O performanță unică pentru vremurile moderne!
Trăind o relație de consangvinitate spirituală cu Suveranul Pontif, Joaquín Navarro-Valls s-a lăsat modelat de rugăciunea curată pentru vrăjmași, având o enormă disponibilitate de-a călători în toate colțurile lumii, pentru a descoperi chipul sfânt al simplității mult îndrăgită de Iisus.
Doar fiind prezent printre oamenii credincioși le poți înțelege simțirea sau trăirea.
Cunoscând virtuțile înfrânării, Joaquín Navarro-Valls n-a atacat pe nimeni la scenă deschisă și, mai ales, n-a subminat niciun episcop sau cardinal al instituției pe care o reprezenta. Nici măcar pe teologii eliberării din America latină nu i-a făcut proști ori stahanoviști…
Ca bun purtător de cuvânt, el a încercat să împace diferite școli de gândire, nu să le învrăjbească; să unifice, nu să dezbine.
A evitat polemicile gratuite și comentariile politice. S-a purtat frumos și a iertat mult. Onorându-și prietenii, i-a ignorat pe adversari.
A luptat pentru un creștinism viu, curajos și duhovnicesc, șlefuit de gesturile pietății populare și străin de ticurile mentale ale unei intelectualități închipuite.
În memoria tuturor celor care l-au cunoscut, Joaquín Navarro-Valls a rămas un gentleman capabil să transmită harul veșniciei sub presiunea clipei”, arată Neamţu.