Ciprian Demeter: Despre judecători, indolență, dreptate și nedreptate: necesitatea urgentă de reformare a sistemului judiciar din România

Judecătoarea din dosarul lui Vlad Pascu, cea care pe 22 februarie în ședința de judecată a întrebat dacă Sebastian este în sală (el fiind decedat – n.r.), se numește Ioana Ancuța Popoviciu. Aceasta a fost sancționată în 2023 cu avertisment, pentru abateri disciplinare prevăzute de art.271 lit. s) teza a II a raportat la art. 272 alin.(2), care se referă la: ”Exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență” și ”Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual”.

Ioana Ancuța Popoviciu este judecător din anul 2022, activând pentru prima dată la Judecătoria Ineu, jud. Arad. Pe 22 februarie 2024 a avut loc primul termen de judecată în procesul lui Vlad Pascu, autorul teribilului accident rutier de la 2 Mai. Judecătoarea Ioana Ancuța Popoviciu a întrebat dacă Sebastian este în sală, moment în care tatăl lui a izbucnit în lacrimi. Menționăm că Sebastian a decedat, fiind una dintre victimele din dosar. Ulterior, judecătoarea Ioana Ancuța Popoviciu a întrebat dacă a murit o singură persoană, în timp ce mesteca gumă.

Încă o dată s-a dovedit că sistemul și-a arătat atât limitele, cât și indolența, deoarece nu cred că un dosar de o asemenea însemnătate pentru societatea românească, în centrul căruia se află o beizdea drogată care a luat viețile a doi tineri frumoși și a distrus viața famiilor rămase să-i jelească, a fost abordat până acum cu profesionalism și responsabilitate.

Din ciclul să nu credem în întâmplări, trebuie să ne întrebăm  cum a ajuns un astfel de dosar pe mâna unui judecător cu probleme, care este magistrat doar din 2022? Oare acest sistem, în care examenul pentru a accede în funcția de magistrat nu are decât două componente: memoria și ”viza”, nu cumva și-a dovedit limitele și toți cetățenii acestei țări sunt în pericol deoarece ar putea oricând să ajungă la mâna unui asemenea magistrat?

Un popor, dacă dorește să aibă un viitor, nu se va abate niciodată de la valorile morale, nu va tolera egoismul individual, nu va tolera dezbinarea şi nu va tolera minciuna și jocurile de culise, iar moralitatea ar trebui să fie cea mai înţeleaptă politică şi un izvor necesar al guvernării populare. Mircea Eliade a sintetizat într-o frază situaţia actuală a României, frază care spune totul despre viitorul acestei țări: ”Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului”.

România are nevoie mai mult decât oricând de o răspundere a funcționarului şi de o filosofie a actului de justiţie care să nu se mai bazeze pe sistemul COPY-PASTE pe care l-am importat cu mult entuziasm din ”minunata civilizaţie vestică” fără să ne gândim la consecinţe, fără să evaluăm obiectiv resursele umane şi financiare necesare adoptării acestor principii.

Reformarea sistemului judiciar în România este o prioritate şi acest lucru trebuie să fie înţeles în cel mai profund mod. Dincolo de discuţiile sterile purtate în spaţiul public, precum corupţia, infrastructura, autostrăzile, sistemul de sănătate, sistemul de învăţământ etc. etc., chintesenţa oricărei societăţi dezvoltate pe principii sănătoase şi profund democratice se bazează pe o justiţie și o educație care ar trebui înfăptuite de persoane oneste, bine pregătite, pentru care măsura ar trebui să fie cea dintâi calitate, capabile să acţioneze în conformitate cu cerinţele legislative în vigoare, nu sub influenţa şi atenta îndrumare a clasei politice. Atâta vreme cât  justiţia se va face selectiv, cu dublă măsură şi după bunul plac al intereselor unora și altora, în colonia numită România, discuţiile sterile precum corupţia, infrastructura, autostrăzile, sistemul de sănătate, sistemul de învăţământ vor face obiectul emisiunilor TV şi al articolelor gazetăreşti ani buni de aici înainte şi rezultatul va fi acelaşi – ZERO.

Indolența, lipsa de responsabilitate a unor judecători și slaba pregătire profesională reprezintă trei aspecte cu impact semnificativ asupra sistemului judiciar și, implicit, asupra fundamentelor societății. Aceste deficiențe nu numai că subminează încrederea cetățenilor în justiție, dar pot avea consecințe grave asupra realizării adevărului și dreptății într-o societate. Indolența, definită ca lipsa de voință și de interes pentru îndeplinirea sarcinilor cu responsabilitate, poate avea consecințe devastatoare în cazul judecătorilor.

Atunci când aceștia manifestă o atitudine indolentă față de dosarele pe care le au în îngrijire, nu numai că întârzie procesul judiciar, dar pot să aducă prejudicii grave părților implicate, și tocmai de aceea, o justiție eficientă presupune un efort susținut din partea judecătorilor pentru a analiza cu atenție fiecare caz și pentru a lua decizii informate, având în vedere consecințele sociale și individuale. Deopotrivă, lipsa de responsabilitate a judecătorilor în fața deciziilor pe care le iau este un alt aspect care subminează încrederea în sistemul judiciar, deoarece atunci când aceștia nu își asumă responsabilitatea pentru consecințele deciziilor lor sau nu acționează în interesul comun al societății, se instaurează un climat de nesiguranță și nedreptate. Un judecător responsabil trebuie să fie conștient de impactul pe care deciziile sale îl pot avea și să acționeze în conformitate cu valorile fundamentale ale justiției.

Adevărul, Dreptatea şi Justiţia nu sunt noţiuni compatibile cu raţionamentele şi conştiinţa unor magistraţi compromişi, urmare a viciilor şi slăbiciunilor omeneşti, apoi teleportaţi în complete, ca jalnice marionete, slaba pregătire profesională a judecătorilor fiind un alt factor care contribuie la erodarea încrederii în sistemul judiciar. O pregătire inadecvată poate duce la interpretări greșite ale legilor, la decizii nejustificate sau la ignorarea aspectelor cruciale ale unui caz.

Dezvoltarea profesională continuă este esențială în domeniul juridic pentru a ține pasul cu evoluțiile legislative, sociale și tehnologice, iar neglijarea acestui aspect poate conduce la stagnare și la incapacitatea de a oferi o justiție echitabilă și eficientă. Toate acestea reprezintă provocări majore pentru sistemul judiciar și, implicit, pentru societate în ansamblu. Este imperios necesară o abordare proactivă pentru a remedia aceste deficiențe și pentru a asigura o justiție transparentă, echitabilă și orientată către dezvoltarea profesională continuă a tuturor actorilor implicați în acest proces crucial.

Trebuie să recunosc faptul că am nutrit speranța că sistemul juridic din România se poate schimba, dar magistrații din România ar trebui să citească un curs elementar de drept constituţional, căci rar mi-a fost dat să văd o categorie profesională care calcă în picioare principiile pe care se află clădită o ştiinţă. Asigurarea bazelor legale ale funcţionării statului, garantarea libertăţii şi egalităţii indivizilor, responsabilitatea socială a indivizilor, echitatea şi justiţia sunt principii pe care se clădeşte o democraţie sănătoasă în care Constituţia şi drepturile omului sunt punctul de plecare al oricărui demers legislativ şi jurisdicţional. Din păcate, un jurist care calcă în picioare Constituţia, se aseamănă unui chimist care se şterge pe picioare cu Tabelul lui Mendeleev.

Un proverb latin spune că ”Pe leul mort și iepurii îl insultă”, iar câtă vreme reformarea clasei politice şi a sistemului legislativ din România nu vor constitui primii paşi către reformarea statului român, nu vom fi mai mult decât suntem în prezent – un teritoriu supus imixtiunilor marilor puteri, dar și incompetenței sistemului judiciar românesc.