Dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic, despre expoziția „Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei. Mucenicii temnițelor comuniste”: Tablourile sunt o dovadă vie a spuselor lui Petre Țuțea. Comunismul a umplut Cerul de Sfinți

Joi, 15 februarie, la Muzeul Național al Țăranului Român, a avut loc vernisajul expoziției „Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei. Mucenicii temnițelor comuniste”, portrete de Silvia Radu.

„Cea mai mare bogăție a noastră sunt martirii noștri, adică cei care și-au dat viața pentru Hristos. Părintele Dosoftei de la Putna mi-a trimis fotografii cu fiecare martir și cu povestea lui de viața. Pentru mine acele luni de lucru, acele momente au fost cele mai teribile din viața mea. Plângeam toată ziua, dar eram fericită pentru că puteam să fac acest lucru. Nu poți să nu plângi când știi că acești oameni au murit pentru tine, pentru noi, pentru țara aceasta. Au fost clipe frumose și teribile, în special pentru că eu, o păcătoasă putem să trec cu creionul pe chipul lor. A fost minunat și am trăit momente înălțătoare lucrând aceste potrete”, a spus artista Silvia Radu.

Prezentă la eveniment, dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic, a notat impresia pe care i-a produs-o această expoziție, iar mesajul a fost făcut public de domnul Andrei Dîrlău.

Redăm integral mesajul dr. Galina Răduleanu:

„Expoziția de pictură a doamnei Silvia Radu m-a făcut, de la primul pas, să simt că intru în lumea unor ființe mai „vii” decât noi, chiar dacă erau doar imagini picturale, fixate pe perete. Ochii lor VEDEAU DINCOLO, ceea ce mi-a dăruit bucuria unui dialog nevăzut și fără cuvinte. Regăseam în privirea lor pătrunderea acelei taine divine, descoperite de cei mai mulți în întunericul și suferințele din temnițele comuniste. Acolo, și „nacela” mea, după ce și-a aruncat tot bagajul strâns în scurta mea viață, odată „despovărată”, și-a putut începe „urcușul”. Rămăsesem exact doar un fir de fum care se ridica asemenea jertfei lui Abel. Cine ar putea reda fericirea „imponderabilității” ori aceea de a te simți în mijlocul unor oglinzi concave ce-și polarizează toată lumina în centrul sufletului tău!

Dar exact acest lucru îmi transmiteau ochii lor, cei în care sclipea cunoașterea adâncului Dumnezeirii. Asta a determinat ca în permanență să trăiesc bucuria comunicării despre veșnicia infinitului pe care ei Îl descoperiseră înainte de Marea Plecare.

Tablourile doamnei Silvia Radu sunt o dovadă vie a spuselor lui Petre Țuțea: „Comunismul a umplut Cerul de Sfinți”.

Completate fiind de versurile lui Radu Gyr:

De vi s-au smuls și flori și cruce

și locul dacă nu vi-l știm,

tot gândul nostru-n el v-aduce

îngenuncheri de heruvim.

Și a doua revelație (pentru mine) adusă de această expoziție au fost oamenii prezenți la eveniment. Fără să vreau am simțit acel „ceva” minunat trăit în Piața Universității, pe care-l consideram irepetabil. Acolo, atunci, pasul acela mic făcut după ridicarea frânghiei-hotar îmi dădea impresia intrării într-un spațiu în care domneau versurile Simfoniei a IX-a („Toți pe lume frați noi suntem”) sau ale lui Alecsandri („Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, în noi doi un suflet bate”).

Este extraordinar sentimentul de trăire a unei comuniuni în care ești cu cel de alături pe aceeași lungime de undă.

Am regăsit, după atâția ani de tendințe de ștergere a istoriei, și mai ales a sublimului din ea, vorbele lui Galileo Galilei: „E pur si muove” (Și totuși se mișcă).

Expoziția doamnei Silvia Radu se aliniază cu precădere speranței că „Ne vom întoarce într-o zi”. Amin!”

Expoziția „Chipuri ale suferinței, chipuri ale bucuriei. Mucenicii temnițelor comuniste”, de SilviaRadu, se poate vizita la Muzeul Național al Țăranului Român, până în 25 februarie 2024, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Luni și marți este închis. Intrarea este liberă.