Nu poți să fii patriot și să aperi borfașii care au jefuit țara. Suveraniștii trebuie să fie un exemplu pentru societate

În ultimii ani, discursul suveranist a câștigat tot mai mult teren în spațiul public românesc. Ideea de suveranitate, demnitate națională și apărare a interesului național a rezonat cu milioane de români sătui de trădări politice, de corupție instituționalizată și de umilințe repetate. Tocmai de aceea, această mișcare are o responsabilitate uriașă: nu poate deveni paravanul borfașilor care au jefuit România timp de decenii.

Patriotismul nu înseamnă lozinci, drapele fluturate agresiv sau retorică incendiară. Patriotismul real începe cu respectul față de lege, față de muncă și față de banul public. Or, în momentul în care sub eticheta suveranismului sunt reciclate figuri compromise, politicieni cu dosare penale, afaceri dubioase sau legături adânci cu sistemul care a distrus economia României, mesajul devine nu doar fals, ci periculos.

România nu a fost jefuită de „străini”, așa cum se sugerează obsesiv în discursurile populiste, ci de rețele interne de politicieni, afaceriști de partid și funcționari corupți, care au drenat resursele statului, au privatizat pe nimic, au distrus industria și au condamnat milioane de români la sărăcie sau emigrare. A-i apăra astăzi, fie și tacit, înseamnă a deveni complice.

Suveranismul autentic presupune ruptura totală de vechiul sistem, nu cosmetizarea lui. Nu poți vorbi despre renaștere națională în timp ce îți faci poze cu personaje care au prosperat din contracte cu statul, din tunuri financiare sau din protecția oferită de justiția controlată politic. Nu poți cere sacrificii populației, în timp ce îi aperi pe cei care au furat fără rușine.

Mai grav este că această confuzie morală decredibilizează însăși ideea de suveranitate. O mișcare care ar trebui să fie un standard etic ajunge să fie percepută ca o adunătură de oportuniști, gata să se lipească de orice val de nemulțumire populară pentru a-și salva pielea sau influența. Astfel, o idee legitimă este compromisă chiar din interior.

Societatea românească are nevoie de repere, nu de impostori. Are nevoie de lideri care să fi demonstrat, prin fapte, că nu au trăit din jaf, că nu au fost părtași la distrugerea statului și că pot vorbi despre interesul național fără să roșească. Suveraniștii trebuie să fie mai exigenți cu ei înșiși decât cu adversarii lor, altfel nu sunt diferiți de cei pe care îi acuză.

Adevărata suveranitate nu se construiește cu figuri compromise, ci cu oameni integri, cu reguli clare și cu toleranță zero față de corupție. Cine apără borfașii, indiferent ce steag flutură, nu apără România. O jefuiește încă o dată, de data aceasta, de speranță.