Cine este Marilen Pirtea, rectorul-sinecurist care a făcut praf educația din România împreună cu Daniel David

Marilen Gabriel Pirtea, rector al Universității de Vest din Timișoara, deputat PNL și unul dintre cei mai influenți oameni din spatele noilor legi ale educației, a devenit simbolul degradării sistemului universitar românesc. Cariera sa este construită la intersecția dintre funcții academice, politică de partid și portițe legislative folosite abil pentru conservarea puterii, în timp ce educația a fost împinsă într-o criză structurală profundă.

Pirtea a fost consilier onorific pe tot parcursul elaborării așa-numitei Legi Bolojan, act normativ adoptat în această vară, care a dat peste cap sistemul de învățământ din România. Legea a fost prezentată public drept o reformă, dar în realitate a consolidat pozițiile baronilor universitari și a oferit protecție exact celor care au transformat universitățile în feude personale. În tandem cu Daniel David, rector al UBB Cluj și figură-cheie a establishmentului universitar, Pirtea a contribuit decisiv la menținerea unui sistem închis, autoreferențial și rupt de realitățile elevilor și studenților.

Controversele de integritate îl urmăresc de aproape un deceniu. În 2016, o investigație jurnalistică semnată de Emilia Șercan a scos la iveală suspiciuni serioase de plagiat în mai multe articole științifice publicate între 2008 și 2015. Pirtea a negat acuzațiile, susținând ulterior că unele lucrări „au ieșit din sfera plagiatului”, iar în altele problemele ar fi aparținut colaboratorilor. Textele incriminate au fost retrase discret, fără sancțiuni reale și fără vreo evaluare independentă credibilă. Mesajul transmis mediului academic a fost limpede: funcția te apără, nu munca.

În 2022, Pirtea s-a poziționat ferm de partea colegilor de partid acuzați de plagiat. L-a apărat public pe Sorin Cîmpeanu, forțat să plece din fruntea Ministerului Educației din aceleași motive, iar în cazul Lucian Bode a evitat orice presiune reală, rezumându-se la formule sterile despre „forurile abilitate”. În același timp, era consilier onorific al premierului Nicolae Ciucă, și el acuzat de plagiat, într-un peisaj politic în care impostura academică devenise normă.

Pirtea conduce UVT din 2012, iar limitele legale privind numărul de mandate au fost pentru el simple obstacole tehnice. Vechea lege a educației permitea doar două mandate de rector, dar printr-o portiță legislativă creată în 2019–2020, un grup de rectori influenți a reușit să își prelungească dominația. Noua Lege a învățământului superior din 2023 a „resetat” numărătoarea mandatelor, permițându-i lui Pirtea să candideze și să câștige un al patrulea mandat. Reforma promisă s-a dovedit, de fapt, un mecanism de conservare a puterii.

Influența lui Pirtea nu se oprește la Timișoara. Ca vicepreședinte al Consiliului Național al Rectorilor și, din acest an, președinte al Consorțiului Universitaria, el face parte din nucleul dur care controlează marile universități generaliste din România. Acest grup a girat realegeri succesive, concursuri cu un singur candidat și suprapunerea fără jenă a funcțiilor academice cu cele politice. În comisiile de selecție pentru rectori s-au regăsit aceleași nume, aceiași oameni, aceleași interese.

Rezultatul este un sistem de învățământ în care reforma autentică este blocată, performanța reală este secundară, iar educația este subordonată calculelor de putere. Marilen Pirtea nu este o excepție, ci un produs tipic al acestui sistem. Un rector-sinecurist care, alături de Daniel David și alți lideri universitari conectați politic, a contribuit decisiv la prăbușirea credibilității educației românești. În loc să fie motor de dezvoltare, universitatea a devenit un instrument de autoprotecție pentru o elită care confundă interesul public cu propriul interes.