”Doctrina Gherasimov” și rafinarea războiului asupra României – jurnaliști și politicieni, antrenați în rele de-a lungul anilor, promovează directivele Kremlinului la București

Deși negat de mulți idioți utili din presa de partid plătită din bani publici, războiul Rusiei asupra României este mai mult decât elocvent. Vorbim în primul rând de jurnaliști ai Securistanului, antrenați în rele de-a lungul anilor, care promovează ideile proruse și doctrina antioccidentală a Moscovei. Îi regăsiți zilnic pe ecranele televizoarelor și în emisiunile marilor trusturi de presă. Narațiunea lor transmite la unison același mesaj. Se folosesc de corupția din Ucraina și a liderilor de la Bruxelles, precum și de mesajele dictatorului de la Budapesta, Viktor Orban. Problemele există. Nu pot fi negate. Corupția din cadrul Guvernului Bolojan și fracturile dintre puterile statului, mai exact lupta dintre puterea politică și puterea judecătorească alimentată de președintele Nicușor Dan, sunt combustibulul de care are nevoie Rusia în acest război pe care îl duce împotriva României.

Cea mai importantă armă a Rusiei sunt rețelele de socializare unde ferme de troli răspândesc mesaje pozitive în sprijinul declarațiilor jurnaliștilor și politicienilor proruși din România, pentru a amplifica vocea lor în societate. Oamenii cu educație primară nu înțeleg cum funcționează aceste fabrici ale armatei digitale a Kremlinului și cad în mirajul războiului hibrid al Rusiei. Platforma Tiktok este baza tuturor relelelor și nu există nici un fel de reglementări pentru a stopa acest fenomen extrem de periculos. Parlamentul României nu a întreprins nici un fel de măsuri pentru a reglementa această rețea de socializare, iar serviciile secrete române au eșuat în a-și proteja cetățenii pe parcursul campaniilor electorale, inclusiv a celei actuale pentru Primăria Capitalei, unde se pot observa rețele de troli dirijate de Moscova în sprijinul politicienilor cu mesaje proruse și antisistem.

”Doctrina Gherasimov” și rafinarea războiului hibrid în mediul online

Definiția războiului hibrid de la care pleacă actualele strategii occidentale de contracarare este cea dată de Valerii Gherasimov, șeful Statului Major al Armatei Ruse, într-o comunicare din anul 2014, botezată de analiștii occidentali ”doctrina Gherasimov”. Generalul rus a propus analizarea fiecărui principiu democratic și considerarea lui drept o vulnerabilitate. Pentru fiecare asemenea principiu democratic (vulnerabilitate) Rusia trebuie să construiască o armă, mizând pe faptul că societățile vestice vor apăra aceste principii democratice și își vor aprofunda și mai mult vulnerabilitatea.

În lumina doctrinei Gherasimov, libera circulație a ideilor este o vulnerabilitate, la fel și libera circulație a cetățenilor, dreptul la liberă exprimare, dreptul al întrunire și protest. Fiecare principiu democratic poate fi transformat într-o arma împotriva lui însuși.

De aici, noile strategii occidentale au desprins componentele principale ale așa-zisului război hibrid, ale amenințărilor hibride și ale atacurilor hibride:

Campanii de dezinformare și război psihologic (manipularea social media, destabilizarea moralului societății și a încrederii, fake news). În cazul războiului din Ucraina, acest element al războiului hibrid se manifestă prin rețele de troli și pagini social media care amplifică sentimentul anti-ucrainean sau anti-UE, prin promovarea unor narațiuni despre NATO care atrage în război țările membre, despre Vestul care exploatează resursele Estului, cultivarea unor resentimente istorice față de Ucraina.Subminare politică (susținerea mișcărilor separatiste și a opoziției radicale, presiune diplomatică). Viziunea este cel mai bine expusă, în cazul României, în ”Analiza privind războiul hibrid derulat de Federația Rusă împotriva României”, prezentată de președintele Nicușor Dan, pentru a explica anularea alegerilor prezidențiale de la finalul anului 2024Presiune economică (restricții comerciale, manipularea alimentării cu hidrocarburi și alte surse de energie, sancțiuni și contrasancțiuni).Atacuri cibernetice (piratarea infrastructurii cibernetice și a comunicațiilor, spionaj cibernetic și sabotaje). Cele mai mediatizate atacuri în cazul României au fost cele din 2022-2023 asupra websiteurilor guvernului și parlamentului, atacuri ale unor grupuri de hackeri precum Killnet.Război prin procură (crearea de grupuri de mercenari, insurgențe locale susținute cu arme și instructori). În cazul României, vulnerabilitatea ține de prezența trupelor ruse de ”pacificatori” din Transnistria.Operațiuni militare cu componente convenționale (violarea spațiului aerian cu avioane de luptă sau drone, intimidare militară). Dacă în Ucraina a fost vorba despre folosirea trupelor ruse regulate fără însemne (”omuleții verzi”), în cazul statelor NATO Moscova folosește o tactică de banalizare a agresiunii și ștergere a granițelor dintre război si pace prin incursiuni cu drone, intrări aparent accidentale ale grănicerilor ruși pe teritoriul republicilor baltice sau chiar încercări de schimbare a frontierei cu Estonia pe râul Narva sau în Marea Baltică, testând reacția guvernelor si a NATO prin acțiuni sub limita Articolului 5.Războiul cognitiv – un nou nivel al războiului informațional, definit la NATO drept folosirea opiniei publice, a operațiunilor psihologice și a influenței legale pentru a obține victoria.Războiul legal – ”lawfare” (utilizarea legii și a proceselor juridice ca instrument de război).Precursorii din China și Statele Unite

Nu Rusia a fost prima țară în care s-a teoretizat ”războiul hibrid”. Inițial, a fost numit ”război fără restricții”, în cartea a doi ofițeri chinezi, la finalul anilor 1990. Un război care trece de limitele câmpului de lupta, ”între ceea ce este și nu este o armă, între personalul militar și civili, între actorii statali și nestatali”. În viziunea coloneilor chinezi Qiao Liang și Wang Xiangsui, acest tip de război ar avea ca scop asigurarea de șanse egale pentru tabăra cea mai slabe care participă la un conflict.

Conceptul de ”război hibrid” a fost însă brevetat  în Statele Unite, in 2005, de doi militari americani – generalul James Mattis (fost șef Pentagonului în prima administrație Trump) și colonelul Frank Hoffman. Definiția lor: ”Războiul hibrid cuprinde o varietate de modele de război, inclusiv capabilități convenționale, tactici și formațiuni neregulate, acțiuni teroriste, inclusiv violența nediscrimată și coerciție, precum și dezordine infracțională”. Cei doi ofițeri americani anticipau că viitorii inamici ai SUA vor combina terorismul și războiul de guerilă cu războiul informațional, economic, cibernetic, politic, cu scopul de șterge cât mai mult granițele dintre război și pace, folosind aceste metode simultan mai degrabă decât secvențial.

Contramăsurile la războiul hibrid pot confunda simptomul cu boala

Combaterea acțiunilor hibride, după cum sunt concepute în ”doctrina Gherasimov”, implică riscuri majore, iar președintele Nicușor Dan pare să acționeze inconștient s-au este prost sfătuit de consilierii săi. Câtă vreme principiile democratice sunt tratate drept vulnerabilități, atunci contramăsurile la războiul hibrid risca să fie antidemocratice sau cel puțin percepute astfel.

Pericolul este ca definiția războiul hibrid este extrem de extinsă și se extinde în continuare, iar contramăsurile implică supraveghere, ”cordoane sanitare” politice și cenzură, pentru a elimina lacunele digitale, a limita propaganda adversă. Riscul este de a confunda simptomul cu boala. Proasta guvernare sau un pact social precar sunt în egală măsură o vulnerabilitate la adresa securității naționale cât este și libertatea de expresie speculată de ”doctrina Gherasimov”. Inamicul hibrid nu trebuie să creeze fracturi total noi în statul și societatea vizate, ci trebuie să speculeze fracturi existente.