DN18, rușinea nordului: drumul care a îngropat turismul din Bucovina și a devenit simbolul nepăsării

Porțiunea DN18 dintre Iacobeni și Borșa, cândva promovată ca una dintre cele mai frumoase rute montane din România, a ajuns un coșmar pentru șoferi și un dezastru pentru turismul bucovinean. Gropi, asfalt distrus și promisiuni fără sfârșit definesc „șoseaua groazei” din nordul țării. Localnicii din Ciocănești și Cârlibaba cer acum ca drumul național să fie retrogradat la rang de drum comunal, pentru a-l putea pietrui singuri.

DN18, care ar trebui să lege Bucovina de Maramureș, a devenit un simbol al rușinii administrative. Peisajele spectaculoase ale zonei nu mai pot compensa dezastrul rutier, iar turiștii ocolesc tot mai des traseul. „Gropi adânci, denivelări, porțiuni de asfalt distrus și lipsa totală a lucrărilor de întreținere au transformat traseul într-un coșmar pentru șoferi”, scrie Monitorul de Suceava. Localnicii au ajuns la capătul răbdării și vorbesc despre „cel mai prost drum național din România”.

Ironia maximă se vede la intrarea în comuna Ciocănești. Pe panou scrie mândru „Bine ați venit în comuna turistică Ciocănești”, dar imediat după indicator începe calvarul: cratere, noroi și gropi cât roata mașinii. „Ce turism? Nu mai vine nimeni. Cine își riscă mașina pe drumul ăsta? Suntem uitați de lume”, spune un localnic din Cârlibaba. Oamenii care au investit în pensiuni și case de vacanță trăiesc acum cu teama falimentului, pentru că turiștii refuză să mai vină.

Promisiunile autorităților sunt aceleași de ani de zile. „Lucrările vor începe curând”, este răspunsul standard primit de jurnaliștii de la CNAIR, Prefectura Suceava și Ministerul Transporturilor. Numai că, pe teren, „curând” s-a transformat în ani de așteptare și în mii de gropi adâncite de fiecare ploaie. „Am obosit să tot auzim că se va turna un strat de uzură provizoriu sau că lucrările încep curând. De zece ani se tot promite și nu se face nimic”, spune un șofer care circulă zilnic între Cârlibaba și Borșa.

Disperați, localnicii propun soluții radicale. Ei cer ca drumul național să fie declasificat la rang de drum comunal, pentru ca autoritățile locale să poată interveni. „Nimeni nu vine, nimeni nu vede. Plătim rovignete, dar circulăm pe un drum care nu poate fi numit nici măcar uliță”, spun oamenii. Pe marginea craterelor din asfalt, șoferii claxonează în semn de revoltă, iar un localnic rezumă perfect starea de spirit: „Drumul e bun doar pentru filme despre război. Are decorul perfect pentru bombardament.”

Ceea ce trebuia să fie o poartă spre frumusețile Bucovinei și Maramureșului a devenit o barieră a neputinței. DN18 nu mai leagă comunități, ci le izolează. Și, în tăcerea autorităților, șoseaua groazei continuă să sape gropi nu doar în asfalt, ci și în încrederea oamenilor în stat.