Micul PSD, partid în colaps: clanurile interne și lipsa de reformă, o afacere Ciordis-Grindeanu

PSD se prăbușește sub propria greutate. După ani de dominație clientelară și lipsă totală de viziune, partidul care altădată controla fiecare colț al administrației a devenit o caricatură de sine. În loc de reformă, integritate și oameni noi, PSD este astăzi condus de o rețea de grupuri de interese — un veritabil amestec de clanuri neo-bolșevice care și-au împărțit partidul ca pe o pradă: Manda la Craiova și Bruxelles, Stănescu la județe, Firea-Pandele la PR și imagine, Ciolacu-Grindeanu la afaceri și contracte.

Rezultatul? Un partid în derivă, fără idei, fără lideri autentici, fără credibilitate. După era „Ciordis”, în care PSD a fost condus prin combinații și târguieli, Grindeanu a transformat partidul într-o filială a propriilor ambiții, fără nicio direcție reală. În loc să reconstruiască stânga modernă, Grindeanu a continuat politica de „menținere a clanurilor fericite”, promovând aceiași oameni uzați, aceleași practici, aceleași lozinci goale.

Reforma promisă? Inexistentă.

Deși discursul public vorbește despre „reîntinerirea partidului”, realitatea arată exact invers: PSD a devenit o zonă moartă pentru orice tânăr cu idei noi. O structură îmbătrânită, coruptă, unde fidelitatea față de baronul local contează mai mult decât competența.

Clanurile domină și astăzi:

Grupul Manda-Stănescu controlează resursele de teritoriu și numirile în deconcentrate;Grupul Firea-Pandele dictează imaginea și direcția de comunicare a partidului, cu o abordare populistă și agresivă;Ciolacu și Grindeanu au transformat guvernarea într-un joc de interese și licitații dubioase, pierzând complet contactul cu electoratul tradițional.

În timp ce românii așteaptă soluții la crizele economice, sociale și administrative, PSD își consumă energia în lupte interne, numiri controversate și reglări de conturi.

PSD se micșorează de la o lună la alta, pierzând primari, organizații, membri și mai ales încrederea publicului. Partidul care promitea „stabilitate” și „grijă pentru oameni” a devenit un simbol al stagnării și al imposturii. PSD devine rapid un partid irelevant, prăbușit între trecutul corupt și lipsa unui viitor.

Dezastrul PSD este opera propriilor clanuri.