Mizele ascunse ale amânării alegerilor din București. Bolojan pregătește terenul pentru propria candidatură?

Alegerile pentru Primăria Capitalei au fost amânate nejustificat, deși legea impunea organizarea lor până la sfârșitul verii. Premierul Ilie Bolojan, singurul care putea semna hotărârea de guvern necesară, a evitat să o facă, iar tăcerea sa ridică întrebări serioase. Tot mai multe voci susțin că întârzierea nu este o simplă neglijență administrativă, ci parte dintr-un plan bine calculat: o eventuală candidatură a lui Bolojan pentru cea mai râvnită primărie din țară.

Deși demisia lui Nicușor Dan din funcția de primar general a devenit efectivă încă din 26 mai 2025, iar legea impunea organizarea de alegeri parțiale până la 31 august, Guvernul condus de Ilie Bolojan a ignorat termenele legale. Nicio hotărâre de guvern nu a fost emisă, iar explicațiile oficiale lipsesc cu desăvârșire. În timp ce miniștrii aruncă vina unii pe alții, premierul tace, consolidând impresia că amânarea nu e întâmplătoare, ci calculată.

Potrivit mai multor surse politice, premierul ar putea lua în considerare o candidatură proprie la Primăria Capitalei. Scenariul nu este deloc fantezist. În ciuda valului de austeritate pe care l-a impus, Ilie Bolojan continuă să se bucure de o popularitate semnificativă, în special în rândul electoratului urban, educat, care apreciază imaginea sa de „manager ferm”. Un astfel de profil ar putea destabiliza complet opoziția și ar lăsa USR fără nicio șansă reală în cursa pentru București.

Din perspectiva Partidului Național Liberal, o victorie a lui Bolojan în Capitală ar însemna o reîncărcare de imagine și o șansă de supraviețuire politică într-un context electoral tot mai dificil. În schimb, dacă premierul rămâne la Palatul Victoria, riscul e uriaș: pachetele de austeritate, creșterea taxelor și iarna care se anunță grea ar putea eroda rapid și iremediabil încrederea în guvern. Un premier impopular nu ar aduce decât pierderi în lanț pentru PNL, de la locale până la parlamentare.

Mai mult, semnalele recente din comportamentul premierului par să confirme acest scenariu. Amenințările repetate cu demisia, condiționările privind pensiile speciale și apelurile la „mandatul pe masă” nu ar fi altceva decât pregătirea unei ieșiri controlate din fruntea guvernului. O demisie „de principiu” i-ar permite lui Bolojan să plece din funcție cu o aură de integritate și să intre în campanie ca un „luptător împotriva sistemului”, un rol care prinde bine la public.

Amânarea alegerilor din București pare, astfel, o mișcare strategică menită să-i ofere premierului timpul necesar pentru a-și construi ieșirea „glorioasă” și a se poziționa drept salvatorul Capitalei. Dincolo de calculele politice, însă, Bucureștiul rămâne captiv într-un vid de putere, fără primar ales și fără orizont clar. Iar premierul care ar trebui să asigure respectarea legii pare prea ocupat să-și pregătească propriul viitor politic.