Brânza artificială câștigă teren în România, în timp ce produsele naturale dispar de pe rafturi

Pe rafturile magazinelor din România, tot mai multe produse lactate conțin doar 20% lapte natural, restul fiind înlocuit cu concentrat, uleiuri vegetale și aditivi. În timp ce brânza artificială se vinde legal și la prețuri mai mici, producătorii tradiționali se luptă să supraviețuiască, iar consumatorii sunt induși în eroare de etichete înșelătoare.

Piața lactatelor din România trece printr-o transformare rapidă și controversată. Tot mai multe sortimente de brânză și produse lactate conțin o proporție foarte mică de lapte natural, unele doar 20%, conform informațiilor de pe etichetă, restul fiind înlocuit cu lapte praf reconstituit, grăsimi vegetale, amidon și diverși aditivi mențiți pentru a imita textura și gustul produsului original. Această practică este perfect legală, atâta timp cât ingredientele sunt declarate, însă ele sunt menționate adesea cu litere foarte mici, greu de observat de către cumpărători.

În paralel, producătorii de brânză autentică, realizată exclusiv din lapte proaspăt, se confruntă cu scăderea vânzărilor. Costurile de producție sunt mult mai ridicate, iar concurența cu produsele artificiale, mult mai ieftine, îi pune în dificultate. Mulți mici producători din zonele rurale sunt nevoiți să închidă afacerile sau să își reducă producția, ceea ce duce la pierderea tradițiilor locale și la dispariția brânzeturilor cu rețete vechi de generații.

Deși autoritățile au introdus în trecut reguli de etichetare mai stricte, problema persistă. În multe cazuri, termenii folosiți pe ambalaje, precum „produs tip brânză” sau „specialitate lactată”, sunt insuficient de clari pentru consumatorii grăbiți, care cred că achiziționează un produs natural. Organizațiile de protecție a consumatorilor atrag atenția că lipsa unor controale mai riguroase favorizează această practică și solicită campanii de informare publică.

Specialiștii avertizează că, pe termen lung, aceste produse artificiale pot afecta nu doar sănătatea consumatorilor, ci și economia locală. Dacă tendința continuă, România riscă să devină dependentă de importuri ieftine, pierzând o parte importantă din patrimoniul său gastronomic.