Ministrul Apărării refuză să spună ce ajutoare militare au fost trimise Ucrainei: ,,Nu e bine să spui în gura mare cu ce ți-ai golit depozitele”

România a trimis Ucrainei 23 de pachete cu echipamente militare, plătite din bani publici, dar cetățenii nu au voie să știe ce s-a trimis și cât a costat. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, susține că aceste informații sunt clasificate „din motive de strategie militară”, stârnind controverse și acuzații de lipsă de transparență.

România a livrat Ucrainei, în ultimii doi ani și jumătate, 23 de pachete de ajutoare militare, stabilite în urma unor discuții directe cu autoritățile de la Kiev. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a declarat că multe dintre echipamente sunt de producție sovietică și erau stocate în depozitele Armatei Române. Însă, în loc să ofere detalii despre aceste transporturi finanțate din bugetul țării, Moșteanu a afirmat că românii nu au dreptul să știe exact ce s-a trimis: „Nu e bine să spui în gura mare cu ce ți-ai golit depozitele”.

Ministrul a respins și cifra de 1,5 miliarde de euro vehiculată public ca valoare a acestor ajutoare, susținând că este o „estimare fără bază reală”. Totuși, nu a prezentat o sumă oficială, ceea ce alimentează suspiciunile că statul cheltuie fonduri uriașe fără a da explicații cetățenilor. Astfel, românii, care contribuie la bugetul național prin taxe și impozite, nu știu câți bani au fost direcționați către sprijinirea Ucrainei și dacă aceste cheltuieli pun în pericol securitatea și resursele propriei armate.

Între timp, opoziția acuză guvernul de lipsă de transparență și avertizează asupra unei posibile implicări directe a României în conflict. Moșteanu neagă aceste acuzații,dar admite că, după război, România ar putea trimite trupe în Ucraina pentru misiuni de menținere a păcii.

Această poziție a guvernului ridică serioase semne de întrebare cu privire la modul în care sunt cheltuiți banii publici și la lipsa de informare a populației. În timp ce România trimite arme și echipamente peste graniță, cetățenii sunt lăsați complet în afara discuției, fără să știe ce sacrificii financiare și strategice face statul în numele lor.