Prost să fii, noroc să ai. Povestea lui Deneș Ioan, electrician ajuns vicelider PSD

Deneș Ioan e exemplul perfect al politicianului român făcut la repezeală. A început ca electrician, meserie cinstită și respectabilă, dar în loc să rămână în tablouri și cabluri, norocul l-a dus în Parlament. În 2012, s-a trezit deputat PSD. De acolo, drumul a fost simplu: funcții, avantaje, și mai nou, poziția de vicelider al unuia dintre cele mai mari partide din țară. Vorba românului: prost să fii, noroc să ai.

Omul se declară „profesor”, dar nu vă grăbiți să-l vedeți predând în amfiteatre universitare. Realitatea e mai modestă: a făcut un colegiu tehnic, echivalentul de azi al unui maistru sau tehnician. În traducere liberă: dacă pui o priză corect, ai șanse să devii lider politic. Diferența dintre titlul pompos și realitatea din CV spune tot despre felul în care unii politicieni își cosmetizează trecutul.

Și apoi vine „engleza”. Oficial, figurează în CV. Neoficial, apropiații povestesc că tot ce iese de acolo e o combinație de Caragiale cu improvizație fonetică. Practic, omul vorbește ceva ce seamănă cu engleza, dar nu e. Totuși, pe hârtie, contează. Pentru că la noi nimeni nu verifică. Important e să bifezi rubrica.

Dincolo de ironii, ascensiunea lui Deneș arată realitatea crudă: în România, politica e scurtătură spre succes. Nu ai nevoie de studii serioase, de experiență managerială sau de viziune. Ai nevoie doar de carnetul roșu și de câțiva șefi care să te tragă în față. Restul se rezolvă din mers.

Iar acest „din mers” ne-a adus unde suntem azi: cu vicelideri PSD care vorbesc despre economie și reforme fără să fi administrat vreodată altceva decât un birou parlamentar. Deneș Ioan nu e un accident, ci un simptom. Un sistem întreg de politicieni crescuți în umbra partidului, ajunși să decidă pentru milioane, deși CV-ul lor n-ar rezista nici la un interviu pentru o companie privată.

Și aici e ironia supremă. Munca cinstită de electrician l-a înnobilat, dar politica l-a propulsat. Nu pentru că ar fi meritat, ci pentru că a avut noroc. Iar în PSD, ca și în viață, norocul bate competența.