Bolojan îi condamnă pe bolnavii de cancer. „Lipsa fondurilor blochează din nou tratamentele pacienților”

Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer avertizează că sistemul de sănătate se confruntă cu o criză majoră de fonduri pentru decontarea tratamentelor, lăsând mii de pacienți oncologici fără medicamentele vitale și expuși riscului de a muri prematur.

Arieratele uriașe, managementul submediocru al sănătății și lipsa finanțării au determinat distribuitorii să oprească livrările, repetând, perpetuând, scenariul crizelor din trecut. Decizia de a salva vieți este acum în mâinile premierului Ilie Bolojan, care însă pare să fi moștenit metehnele fostului ministru Alexandru Rafila – indiferență, tergiversare și lipsă de acțiune reală.

Mesaje clare pentru premier: „Nu mai e timp!”

„Nu mai e timp pentru promisiuni și declarații. Fie se alocă urgent fondurile necesare, fie pacienții mor. CNAS susține că fondurile pentru anul acesta s-au epuizat și doar rectificarea bugetară mai poate îndrepta problema. Premierul trebuie să acționeze acum!” – transmite Cezar Irimia, președintele FABC.

În 2024, România a cheltuit doar 6,4% din PIB pentru sănătate, în timp ce media UE a fost de 9,8%, iar din totalul finanțării doar un foarte mic procent a fost destinat medicamentelor. În prezent, peste 10 000 de pacienți oncologici depind de medicamentele blocate din lipsa fondurilor, iar fiecare zi de întârziere înseamnă vieți pierdute.

Subfinanțarea cronică nu s-a produs din neștiință, ci prin lipsa voită de asumare

Aceasta este o decizie politică. Subfinanțarea cronică nu s-a produs din neștiință, ci prin lipsa voită de asumare din partea clasei politice – fie de guvern, fie de ministere, inclusiv cele conduse de precedenți precum Alexandru Rafila. Arieratele au fost tolerate, distribuția tratamentelor a fost blocată, iar acum pacienții cu cancer sunt privați de medicamente de bază, țintite sau imunoterapii.

Premierul Bolojan are acum în față o decizia capitală: o intervenție imediata pentru asigurarea finanțării tratamentelor oncologice, înainte ca sistemul să devină complice la pierderea de vieți.

Această criză nu este doar o problemă administrativă, ci o urgență umanitară. Fiecare zi fără acțiune înseamnă pacienți care își pierd șansa la viață, familii care rămân fără cei dragi și un stat care își abandonează cetățenii în fața celei mai crude boli. Dacă premierul și guvernul nu intervin acum, nu vor mai putea invoca scuze mâine, pentru că în fața cancerului, amânarea se măsoară în vieți pierdute.