Peste 10.000 de angajați ai statului cumulează pensia cu salariul

Peste 10.000 de angajați ai statului cumulează pensia cu salariul, cei mai mulți fiind foști militari sau ofițeri din structurile de securitate. Deși legea permite acest cumul, practica ridică semne de întrebare morale și economice, iar premierul Ilie Bolojan anunță măsuri de limitare. Cazuri precum cel al generalului Pahonțu sau sutele de angajați-pensionari din MApN arată dimensiunea unui sistem în care privilegiile înlocuiesc meritocrația.

La nivel național, peste 10.000 de persoane cumulează pensia cu salariul în sectorul public, o practică legală, dar profund controversată. Cei mai mulți provin din instituții de forță , MApN, SRI, MAI, și activează ca personal contractual în diverse structuri guvernamentale, fără a depăși granițele sistemului public din care au ieșit la pensie, uneori la vârste sub 50 de ani.

La Secretariatul General al Guvernului, 12 persoane cumulează pensia cu salariul, multe dintre ele provenind din SRI și MApN. Unele pensii lunare depășesc 12.000 de lei, la care se adaugă salarii substanțiale. Cazuri precum cel al lui GGV sau MIC arată un sistem în care sumele lunare din bani publici pot depăși cu ușurință 15.000 de lei de persoană, într-un context în care majoritatea românilor trăiesc cu venituri modeste.

Ministerul Apărării Naționale are 1.253 de angajați pensionari reîncadrați ca personal civil contractual, fără ca instituția să publice veniturile acestora. Situația e reflectată și în alte instituții: la Camera Deputaților, Ministerul Economiei sau Senat, zeci de persoane cumulează cele două surse de venit. Ministerul de Interne a refuzat să comunice date, invocând lipsa unei evidențe centralizate.

Exemplul cel mai cunoscut este cel al generalului Lucian Pahonțu, fost șef al SPP, care deși pensionat oficial, a fost menținut în funcție ca civil, cu rang de secretar de stat. O decizie legală, dar simbolică pentru modul în care statul român perpetuează dublarea veniturilor în structurile privilegiate ale administrației.

Politologul Cristian Pîrvulescu atrage atenția că această practică reflectă nu doar lipsa de reguli clare, ci și o criză profundă de competență și meritocrație în administrație. În timp ce România are cel mai mic buget social din UE, clasa politică preferă să arunce „praf în ochi” cu scandaluri de fațadă, ignorând nevoia reală de reformă instituțională profundă.