Dominic Fritz recunoaște că a dat mită: un episod trecut care ridică întrebări actuale

Președintele USR, Dominic Fritz, a recunoscut public că a dat mită la granița României, când avea 19 ani. Deși spune că a fost „prima și singura dată”, mărturisirea sa vine într-un climat tensionat, marcat de scandaluri de corupție în care sunt implicați și alți politicieni. Gestul lui Fritz, chiar dacă prezentat ca un moment de „trezire civică”, ridică semne de întrebare cu privire la coerența discursului anti-corupție promovat de liderii politici actuali.

După Dragoș Anastasiu și Ciprian Șerban, un alt nume din eșalonul politic readuce în atenție problema șpăgii în România. Dominic Fritz, actual președinte al USR și primar al Timișoarei, a vorbit din nou despre o întâmplare din anul 2003, în care a fost nevoit să dea mită pentru a intra în țară.

„Am vorbit public despre prima și singura dată când am dat șpagă în România. Am avut 19 ani. A fost chiar la intrare cu autocarul în România, când am venit pentru prima oară și s-a cerut de la fiecare cetățean 10 euro. Vream cu încă trei colegi din Germania, tineri absolvenți de liceu. Era un autocar plin de oameni, atunci nu aveam curaj să zicem nu, și am plătit cred că un sfert, am plătit 10 euro, ca un mic semn de revoltă. Asta a fost prima și ultima dată”, a declarat Dominic Fritz la B1TV.

Deși Fritz susține că episodul a fost o excepție în viața sa, tonul justificativ al declarațiilor și prezentarea mitei drept „semn de revoltă” trădează o viziune relativistă asupra corupției. Ceea ce pare a fi o poveste despre maturizare și trezire civică, poate fi perceput la fel de bine ca o banalizare a unei practici ilegale.

„Asta pentru mine a fost o experiență care m-a trezit așa și poate m-a și politizat, într-un sens bun. Am observat de-a lungul anilor, în toată sudenția mea veneam cu autocarul, mai târziu când am început să câștig și bani mi-am mai și permis câte un avion – că din ce în ce mai puțini oameni au dat acești 5 euro. Țin minte o situație în care efectiv s-a ridicat un pasager, care mereu se găsește să facă munca murdară și a mers la prima doamnă care a zis că nu dă și tot așa. A ajuns la mijlocul autocarului și toată lumea a refuzat și atunci persoana respectivă s-a întors rușinat cumva înapoi.”

Liderul USR a mai adăugat: „Pentru mine, acest nu e foarte puternic. Au fost din ce în ce mai mulți oameni de-a lungul anilor care au refuzat. Pentru mine, asta înseamnă că putem, cu pași mici, să ne facem bine și fiecare contează în această ecuație.”

Declarația vine într-un context sensibil, în care corupția în rândul funcționarilor publici și politicienilor este din nou în centrul atenției. Cel mai recent exemplu este Ciprian Șerban, actual ministru al Transporturilor în guvernul condus de Ilie Bolojan, care figurează într-un dosar de corupție vechi de aproape un deceniu. Potrivit investigațiilor reluate de Europa Liberă în 2025 și documentate anterior de ReporterIS.ro și Ziarul de Iași, Șerban a dat șpagă de șase ori unor angajați ai unui ocol silvic, înainte să-i denunțe. Cei trei au fost condamnați definitiv, dar cazul ridică semne de întrebare cu privire la felul în care corupția este „negociată” în România.

În acest climat, în care încrederea în integritatea clasei politice e în scădere, recunoașterea unei fapte de corupție – fie ea și minoră, fie și veche – nu poate fi trecută cu vederea. Când liderii politici vorbesc despre corupție, cetățenii se așteaptă la exemplul personal, nu la justificări. Iar între „nu aveam curaj să zicem nu” și „putem, cu pași mici, să ne facem bine”, rămâne o prăpastie greu de trecut.