România și-a cedat resursele strategice: De la rețelele de gaze și electricitate, la companiile profitabile

În ultimele trei decenii, România a privatizat nu doar companii, ci chiar infrastructura strategică și rețelele naționale esențiale. Beneficiarii? Nu investitori privați independenți, ci state străine, prin intermediul unor companii naționale. Astăzi, distribuția de energie, gaze, telecomunicații și, în curând, companiile energetice profitabile, se află în afara controlului românesc.

Privatizarea românească a avut o trăsătură aparte: în loc să deschidă piața către competiție și capital privat, statul român a ales să cedeze sectoare-cheie unor alte guverne europene. Nu e vorba de figuri de stil. Cele mai importante rețele și infrastructuri din România sunt, în prezent, controlate de companii de stat străine.

Telecomunicațiile au fost primele cedate. Romtelecom, compania de telefonie fixă, a fost preluată în anii 2000 de grupul elen OTE, la rândul său deținut parțial de statul grec și, ulterior, de Deutsche Telekom, controlat de statul german.

Distribuția de energie electrică a urmat același traseu. Enel, companie italiană în care acționarul principal este statul italian, a preluat rețelele din sudul țării. Electrica Muntenia Sud a devenit Enel Energie Muntenia. Cu alte cuvinte, rețeaua națională a trecut sub controlul unui alt stat.

Și sectorul gazelor a fost „externalizat”. E.ON, companie cu sediul în Germania , a preluat o mare parte din rețeaua de distribuție de gaze naturale. Iar GDF Suez (actualul Engie), cu acționariat majoritar francez, a pus mâna pe altă porțiune a pieței.

Ironia este că aceste state au păstrat controlul. Prin legi interne, au limitat participarea investitorilor privați în aceste companii la maximum 3%, păstrând pachetul de decizie în mâna statului. În România, în schimb, statul a vândut integral fără a păstra acțiuni de aur sau vreun mecanism de control.

Urmează runda finală: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica

Pe fondul presiunilor fiscale și al dorinței de „eficientizare”, se pregătește listarea sau vânzarea unor pachete din cele mai valoroase companii românești rămase sub control public: Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Transelectrica. Acestea sunt profitabile, produc miliarde de lei anual, și au rol vital în sistemul energetic național.

Guvernanții susțin că nu vor pierde controlul, dar lipsa unor mecanisme de protecție, cum ar fi plafonarea acțiunilor străine sau păstrarea unor drepturi de veto, ridică mari semne de întrebare. Odată scoase la bursă fără limitări clare, aceste companii pot ajunge, treptat, sub influența unor fonduri sau entități străine.

Un model riscant

România este printre puținele țări europene care și-au vândut infrastructura strategică direct către alte state. În Europa de Vest, chiar și țările care au privatizat companii-cheie au păstrat controlul prin legi speciale sau acțiuni de aur.

Privatizarea în sine nu e problema, ci modul lipsit de viziune strategică în care a fost aplicată în România. Fără garanții, fără control, fără transparență. Iar acum, odată cu pregătirea vânzării ultimelor companii strategice, întrebarea nu mai este dacă, ci cui vom ceda din nou.

Jurnalistul Dan Bucura și-a expus punctul de vedere cu privire la modul în care România a gestionat procesul de privatizare, pe care îl consideră unic în lume prin absurditatea și consecințele sale. Într-o declarație tranșantă, Bucura atrage atenția asupra faptului că România nu și-a vândut activele către investitori privați, ci direct către alte state, prin companiile lor naționale.

„Cum a privatizat România resursele și rețelele de distribuție? Păi e simplu. Unic în lume. Și a dat bunurile ei altor state.”

Acesta subliniază că, în timp ce alte țări au păstrat controlul în companiile strategice chiar și după privatizare, România a renunțat complet la orice pârghie de influență.

„Luați-le frumos pe fiecare din companiile astea și o să vedeți că acolo statul deține controlul în fiecare dintre ele. Chiar dacă nu e majoritar, au dat legi prin care privații, oamenii din exterior, nu pot cumpăra pachete mai mari de 3%. La noi, le-am dat cu totul. Și control, și acțiune , și tot , statelor străine.”

Mai grav, susține jurnalistul, ar fi ceea ce urmează: vânzarea ultimelor companii de stat care sunt încă profitabile, precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Transelectrica.

„Nu o să o facă pe față, că n-a, iese scandal. O să scoată tot pe bursă, tot cu pachete. Și vin băieții cu cașcaval și cumpără câte o bucată de 10-15%… iar statul se va trezi mic, mic, foarte mic.”

Dan Bucura avertizează că ne aflăm în fața ultimei lovituri economice majore date României, un moment de răscruce în care controlul asupra ultimelor pârghii economice rămase ar putea fi pierdut definitiv:

„Asta va fi ultima lovitură dată de băieții României. Țineți minte, salvați clipul și vorbim în câțiva ani.”