Știe cineva dacă Nicușor va ceda Portul Constanța la austrieci? Vor avea ei ieșire la Marea Neagră?

Austriecii au obținut întotdeauna ce și-au dorit de la România. Fără să tragă un foc de armă. Fără să construiască o autostradă. Fără să taie un copac cu mâna lor. În schimb, cu un zâmbet și câteva contracte bine direcționate, ne-au luat pădurile. Cu un lobby discret, ne-au blocat în Schengen și ne-au umilit la Bruxelles. Iar astăzi, după gaz, petrol, terenuri agricole și sistem bancar, întrebarea pe care o tot ocolesc autoritățile române este una simplă, dar esențială: va ceda Nicușor Dan și Portul Constanța?

Întâlnirea sa de la Salzburg cu cancelarul federal austriac nu a fost o simplă vizită de curtoazie. A fost, mai degrabă, o etapă dintr-un plan pe termen lung: Austria – țară fără ieșire la mare – tinde să-și extindă influența exact acolo unde nu ar trebui să aibă acces. Și o face elegant, prin intermediul unor „vasali” politici care joacă rolul de parteneri, dar semnează pe ascuns ceea ce n-ar îndrăzni să discute niciodată în Parlament sau în fața cetățenilor.

Portul Constanța este ultima poartă strategică reală a României. Legătura cu Marea Neagră, cu comerțul global, cu rutele energetice și militare ale NATO. Și exact acest punct devine miza următoarei cedări. Austria are deja companii în port, are parteneri, are „interes strategic” declarat. Lipsa unei declarații oficiale că portul nu va fi concesionat sau „privatizat prin cooperare” nu e întâmplătoare – e liniștea dinaintea unei noi lovituri.

Românii nu sunt întrebați. Doar plătesc. România investește miliarde în infrastructura portuară, dar la final tot companiile străine vor opera terminalele, vor încasa profiturile și vor decide prioritățile. Exact cum s-a întâmplat cu lemnul, cu energia, cu băncile. De fiecare dată am fost asigurați că „totul e sub control”. Și de fiecare dată, austriecii au plecat cu sacii plini, iar noi – cu pădurile rase și promisiuni goale.

Este timpul să întrebăm clar: ce mai urmează să cedăm? Portul? Aeroporturile? Sursa de apă potabilă? Sau poate rețeaua de energie? În absența unui mandat real, fără vot, fără legitimitate, de ce participă Nicușor Dan la astfel de întâlniri? Cine i-a dat dreptul să discute despre resursele românilor cu aceia care ne-au tratat mereu ca pe o anexă a intereselor lor?

Austriecii au obținut tot. Cu tăcerea noastră. Cu obediența politicienilor noștri. Și cu un plan clar. Poate că Marea Neagră e ultimul bastion. Sau poate doar următoarea oprire.