Serbia își întoarce aurul acasă. România rămâne pasivă, cu tezaurul în grija altora

Serbia a repatriat întreaga rezervă de aur, marcând un moment de referință în Europa de Est. Decizia vine pe fondul temerilor tot mai mari legate de securitatea activelor externe. În timp ce Belgradul își întărește controlul asupra propriilor resurse, România păstrează cea mai mare parte a tezaurului în străinătate, fără viziune sau inițiativă.

Într-un gest rar pentru Europa de Est, Serbia a finalizat procesul de repatriere a rezervelor sale de aur, devenind primul stat din regiune care își păstrează întreaga cantitate pe teritoriul național. Mișcarea vine într-un moment marcat de instabilitate geopolitică și financiară globală, în care aurul, mai mult ca oricând, devine simbolul siguranței și suveranității.

Potrivit Băncii Naționale a Serbiei, rezervele totale se ridică la 50,5 tone, cu o valoare de peste 6 miliarde de dolari. Până recent, o parte din acest aur era depozitată în Elveția, însă autoritățile de la Belgrad au decis că, în actualul climat global, riscurile de blocare sau înghețare a activelor externe sunt prea mari. Acțiunea Serbiei reflectă o tendință în creștere în rândul țărilor care aleg să nu mai depindă de infrastructura financiară a altor state.

România, în schimb, continuă să-și țină o bună parte din rezerva de aur, peste 60 de tone, în seifurile Băncii Angliei. Încercarea de a readuce aurul în țară, propusă în 2019, a fost rapid abandonată, fără o dezbatere reală și fără o alternativă viabilă. De atunci, autoritățile române au evitat complet subiectul, deși realitatea geopolitică s-a schimbat radical.

În caz de conflict internațional, criză financiară sau deteriorare a relațiilor diplomatice, accesul la rezervele de aur aflate în străinătate poate deveni incert. În acest context, inacțiunea României devine tot mai greu de justificat. În timp ce alte țări își iau măsuri de protecție, Bucureștiul pare prins într-o complacere riscantă, cu un tezaur pe care nu îl poate controla direct.

Decizia Serbiei este un avertisment tăcut, dar ferm, pentru toate statele care încă mai cred că aurul este în siguranță doar pe hârtie. România nu își mai permite luxul pasivității. Tezaurul trebuie adus acasă – până nu devine, din nou, doar o amintire.