Oana Țoiu bate câmpii și urmărește creșterea implicării României în război

Numită recent ministru de Externe în guvernul condus de Ilie Bolojan, Oana Țoiu a început deja să transmită semnale periculoase privind orientarea politicii externe a României. Declarația sa, potrivit căreia „trebuie să trecem de la a ajuta Ucraina să reziste, la a o ajuta să câștige”, nu este doar iresponsabilă, ci și profund riscantă pentru securitatea și stabilitatea propriei noastre țări.

România nu are nevoie de miniștri care visează să transforme diplomația într-o platformă de război. Țara noastră a fost deja împinsă la limită economic, logistic și social în urma conflictului din Ucraina. Ajutoarele au curs, granițele au fost deschise, resursele au fost direcționate — dar niciodată cu asumarea clară că România devine parte activă într-un conflict armat. Iar exact asta pare să urmărească noul ministru.

A vorbi, în calitate oficială, despre nevoia de „victorie” într-un război în care România nu este beligerantă înseamnă a împinge țara spre o escaladare periculoasă, în care vom plăti politic, economic și, poate, cu vieți. Rolul diplomației nu este să toarne gaz pe foc, ci să caute soluții pașnice, să protejeze interesele propriei națiuni, nu să satisfacă agende externe.

În loc să construiască punți, Ministerul de Externe sub conducerea Oanei Țoiu pare hotărât să împingă România în vâltoarea unui conflict geopolitic pentru care nu suntem pregătiți și care nu este al nostru. În vreme ce cetățenii sunt sufocați de taxe, spitalele se prăbușesc, iar inflația macină salariile, România este chemată să „ajute la câștigarea războiului”.

Un popor care și-a păstrat neutralitatea în cele mai grele momente ale istoriei moderne este acum condus de amatori care confundă diplomația cu propagarea conflictului. România nu trebuie să fie nici carne de tun, nici vitrină de loialitate externă. România trebuie să fie a românilor, nu un avanpost în războaiele altora.