Prăbușirea încrederii: românii nu mai cred în nimic ce vine de la stat

Astăzi, românii nu mai cred nimic din ce spune statul. Nici premierul, nici miniștrii, nici guvernul, nici președintele nu mai inspiră niciun strop de încredere. Au promis stabilitate și au livrat haos. Au anunțat reforme și au păstrat privilegiile. Au jurat că nu vor crește taxele și le-au crescut. Minciuna a devenit politică de stat.

Încrederea în autoritate, cândva pilon esențial al unei națiuni funcționale, s-a dizolvat complet. Orice comunicare oficială este întâmpinată cu scepticism sau, mai des, cu dispreț. Poporul român a ajuns la concluzia că, dacă autoritățile spun „alb”, în mod sigur este „negru”. Când premierul vorbește de echilibru bugetar, urmează inevitabil o nouă tăiere sau o scumpire. Când președintele promite stabilitate, urmează o criză politică sau o trădare.

Prăbușirea încrederii în statul român este, poate, cel mai grav fenomen din istoria recentă. De fapt, niciodată, de la formarea statului român modern în 1859, nu a existat o ruptură atât de profundă între guvernanți și popor. Nici în timpul războaielor, nici în perioada dictaturii comuniste, încrederea nu a fost atât de jos. Statul român, în forma lui actuală, nu mai este perceput ca protector, ci ca o unealtă a unei clici lacome și indiferente față de oameni.

Românii nu mai așteaptă nimic de la guvern. Nu mai așteaptă dreptate, nu mai așteaptă ajutor, nu mai așteaptă adevăr. Și asta este o catastrofă. Căci un stat în care cetățenii nu mai cred, încetează să mai fie stat. Devine o structură golită de sens, o carcasă în care bântuie doar corupția și impostura.