După ce au anulat alegerile, judecătorii CCR și-au trimis secretarul la Ministerul Finanțelor să le ceară cu tupeu „primele de plecare” de sute de mii de lei

Judecătorii Curții Constituționale, autorii scandalului care a blocat alegerile din 2024, nu mai au nicio reținere. Și-au trimis secretarul general direct la Ministerul Finanțelor ca să le ceară cu tupeu peste o jumătate de milion de lei, „prime de plecare” garantate printr-o lege scrisă parcă special pentru privilegiați. Nu există bani în buget? Nu-i deranjează. Vor banii acum, înainte să-și termine mandatul.

Cât de mare e aroganța la vârful statului? Exact atât cât trebuie ca, la câteva zile după ce au provocat haos în România anulând calendarul alegerilor, judecătorii Curții Constituționale să-și trimită secretarul general personal la Ministerul Finanțelor, ca să le ceară cu tupeu „primele de plecare”.

Nu e glumă. Nu e metaforă. Este realitatea revoltătoare a unei instituții care, după ce a ignorat consecințele deciziilor sale asupra democrației, se grăbește acum să-și rezolve buzunarele. Cu o nonșalanță sfidătoare, judecătorii CCR l-au împuternicit oficial pe secretarul instituției să bată la ușa Ministerului Finanțelor Publice și să întrebe dacă se pot muta bani din bugetul de investiții, pentru ca ei, trei la număr, să plece acasă cu câte 180.000 de lei fiecare, adică echivalentul a șase indemnizații nete.

Și nu s-au oprit aici. L-au instruit să precizeze clar că Ordonanța „trenuleț”, care interzice acordarea de prime la plecarea din funcțiile publice, nu li se aplică. Ei sunt Curtea Constituțională, adică deasupra legii atunci când vine vorba de propriile avantaje.

În loc să dea explicații publice pentru suspendarea unui proces electoral democratic, și-au făcut agenda. Alegerile pot aștepta, banii noștri nu.

Gestul e pur și simplu sfidător. În loc să plece discret, cu o minimă decență, cei trei judecători care își încheie mandatul, Marian Enache, Livia Stanciu și Attila Varga, au pus statul pe drumuri pentru a le fi plătite primele cu prioritate absolută. Ba chiar și-au trimis secretarul să meargă direct la Ministerul Finanțelor, pentru a transmite cât de „urgent” este ca ei să-și primească sumele.

Ce dacă bugetul nu prevede suma? Ce dacă banii ceruți sunt din fonduri destinate investițiilor publice? Pentru ei, legea și resursele statului sunt unelte personale.

Este o imagine grotescă a unui sistem rupt complet de realitate. O instituție care blochează alegeri și își trimite omul de încredere să ceară, cu tupeu, sute de mii de lei ca să nu plece cu mâna goală.

În România, unde spitalele încă se prăbușesc, profesorii sunt prost plătiți și oamenii stau la cozi pentru ajutoare sociale, la CCR prioritatea e clară. Să nu plece nimeni fără „bonusul” de final. Alegerile pot să mai aștepte. Dar primele lor, nu.