Dacă Țoiu și Moșteanu au reușit fără școală, de ce restul studenților nu ar reuși fără burse?

E o logică pe care guvernanții o aplică tacit: dacă impostura, superficialitatea și diploma de partid te pot face parlamentar, de ce să mai sprijinim tinerii care chiar învață? Dacă tinerii de tip Țoiu sau Moșteanu au ajuns în funcții publice fără performanță academică reală, atunci bursele devin, nu-i așa, un moft. În viziunea lor, viitorul se construiește cu PR, nu cu biblioteci.

Statul român nu mai încurajează meritul, ci obediența. Nu mai investește în educație, ci în sinecuri. Cei care muncesc pentru examene primesc tăieri. Cei care mimează competența sunt promovați. Așa s-a ajuns ca în 2025 să nu mai conteze cât ai învățat, ci pe cine cunoști și cât de bine execuți ordinele de partid.

Studenții trebuie să știe: România nu mai e o țară în care educația îți garantează un viitor. E o țară în care Țoiu și Moșteanu sunt modele. Și bursele? Un lux inutil într-o republică a imposturii.