Statul care îngroapă industria românească. Taparo moare în tăcere, Guvernul asistă nepăsător

Taparo, una dintre puținele firme românești care au reușit să pătrundă pe piețele internaționale cu produse competitive, este împinsă oficial spre faliment. După o insolvență de doar șase luni, compania maramureșeană a ajuns la capătul puterilor. În tot acest timp, statul a lipsit cu desăvârșire, incapabil sau dezinteresat să salveze o firmă care genera locuri de muncă, aducea valută și oferea un exemplu de antreprenoriat autentic.

Taparo a fost, timp de ani buni, un simbol al performanței economice din zona Maramureșului. Cu o capacitate impresionantă de producție, orientată în proporție de peste 80% către exporturi, inclusiv pentru giganți internaționali ca IKEA, JYSK și NEXT, firma a demonstrat că se poate construi ceva solid chiar și într-un mediu economic ostil. Însă, în noiembrie 2024, după acumularea unor presiuni financiare semnificative, compania a intrat în insolvență. În loc de sprijin, a primit tăcere. În loc de soluții, a primit obstacole birocratice și un regim fiscal sufocant.

În martie 2025, producția s-a oprit complet. Firma nu mai funcționează, comenzile au fost anulate, clienții tradiționali au plecat, iar sute de angajați au rămas fără siguranță financiară. Administratorii judiciari au cerut în iunie deschiderea procedurii de faliment, confirmând practic decesul economic al unei companii care putea fi salvată dacă autoritățile ar fi fost interesate măcar minim de păstrarea capitalului românesc activ. Situația Taparo nu este un accident, ci rezultatul direct al unei guvernări care tratează cu indiferență sectoarele productive.

Firmele românești nu cer privilegii. Cer predictibilitate, un sistem fiscal coerent și șansa de a putea respira. Însă în România, mediul economic este împins în prăpastie de o administrație incapabilă să înțeleagă nevoile antreprenorilor. Taxe introduse peste noapte, lipsa unor politici de stimulare, acces greoi la finanțare și birocrația stufoasă descurajează orice încercare de redresare. Guvernanții preferă să taie panglici la fabrici străine în timp ce companiile locale mor în anonimat.

Falimentul Taparo nu afectează doar o firmă. Afectează o comunitate întreagă, destabilizează economia regională și transmite un mesaj periculos: în România nu merită să construiești nimic, pentru că statul nu doar că nu te ajută, dar îți devine piedică. O țară care își lasă industria să se prăbușească este o țară care își condamnă viitorul. Dacă această atitudine nu se schimbă urgent, Taparo nu va fi un caz singular, ci doar primul dintr-un șir lung de eșecuri cauzate nu de piață, ci de guvernare.