Norvegia cedează presiunii NATO: Sfidând prioritățile sociale, acceptă alocarea a 5% din PIB pentru armată

Guvernul norvegian a anunțat că sprijină oficial obiectivul NATO de alocare a 5% din PIB pentru apărare, o decizie care generează controverse atât intern, cât și pe scena europeană. În timp ce alte state, precum Spania, consideră ținta nerealistă, Norvegia pare să aleagă supunerea militarismului în detrimentul investițiilor în educație, sănătate sau protecție socială.

Într-un gest considerat de mulți ca fiind lipsit de viziune și sensibilitate socială, guvernul Norvegiei a anunțat susținerea totală a obiectivului impus de NATO: alocarea a 5% din PIB pentru apărare. Decizia vine într-un moment în care Europa traversează o criză economică profundă, iar cetățenii se confruntă cu inflație, scumpiri și un sistem social tot mai fragil.

Cu toate că țări precum Spania și chiar membri din coaliții de guvernare din Franța sau Germania au criticat deschis această țintă, considerând-o „nerezonabilă” și deconectată de realitățile interne ale statelor europene, Norvegia alege să urmeze fără ezitare linia dură promovată de NATO și Washington.

Criticii deciziei acuză guvernul norvegian că sacrifică nevoile reale ale populației pentru a alimenta industria de armament și interesele geopolitice ale marilor puteri. În loc să investească în locuințe accesibile, spitale moderne sau educație gratuită, Norvegia se pregătește să arunce miliarde în achiziții militare și infrastructură de război.

„Este o decizie ruptă de oameni. În loc să consolidăm societatea civilă, Norvegia alege să își construiască o imagine de soldat obedient al NATO”, afirmă un analist politic de la Oslo citat de publicațiile locale.

În plus, în rândul populației crește îngrijorarea privind direcția strategică a țării. O astfel de creștere masivă a bugetului apărării poate genera automat tăieri în alte domenii sau stagnări în politici sociale vitale.

Pentru o țară care se mândrește cu echilibru democratic și bunăstare, Norvegia pare, din ce în ce mai mult, să fi alunecat într-o logică de „război pe timp de pace”, lăsând în urmă tocmai valorile pe care pretinde că le apără.