Blandina Gobjilă, cunoscută ca „Mama Blondina”, propusă spre canonizare. Lista noilor sfinte de pe ambele maluri ale Prutului

Sinodul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și Sinodul Mitropoliei Basarabiei s-au reunit, joi, 19 iunie la Iași, fiind aprobată lista cu propuneri spre canonizare a unor femei de pe ambele maluri ale Prutului, anunță Doxologia.ro.

Decizia a fost luată în contextul în care anul 2026 a fost declarat de Sfântul Sinod ca Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții și mame).

În cadrul ședinței au fost avizate propunerile Arhiepiscopiei Iaşilor de canonizare a patru monahii (călugărițe):

1) Schimonahia Mavra de pe Muntele Ceahlău (sec. XVII – XVIII), mare pustnică isihastă;

2) Schimonahia Nazaria, prima stareță a Mănăstirii Văratic – ucenica Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, a Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț și a Sfântului Cuvios Iosif de la Văratic;

3) Schimonahia Olimpiada, fondatoare și ctitoră a Mănăstirii Văratic (1757-1842) – ucenica Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, a Sfântului Cuvios Iosif de la Văratic și a Cuvioasei Nazaria de la Văratic;

4) Schimonahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, vieţuitoare a Mănăstirii Văratic.

Dosarele de canonizare ale acestor patru monahii vor fi înaintate spre examinarea și aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

A urmat o ședință comună cu membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei.

În această ședință comună a fost avizată propunerea de canonizare a învățătoarei Blandina Gobjilă (1906-1971), mărturisitoare din perioada comunistă, care timp de 15 ani a fost deportată în Siberia. Dosarul său de canonizare va fi înaintat, de asemenea, spre examinarea și aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Cine a fost Mama Blondina

Blondina Gobjilă, cunoscută ca „Mama Blondina”, a rămas în inimile celor care au cunoscut-o drept o mărturisitoare a lui Hristos din zilele noastre, o pildă vie de jertfelnicie, notează Doxologia.

S-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grășeni din Basarabia, în familia preotului Zaharia Popovici și a preotesei Serafima. Încă din copilărie a participat activ la viața liturgică a Bisericii. A urmat studiile necesare pentru a deveni învățătoare și s-a căsătorit, în 1926, cu inginerul Gheorghe Gobjilă, împreună cu care a avut un fiu, Vladislav. Viața liniștită a familiei a fost zdruncinată de ocupația sovietică a Basarabiei din 1940, care a dus la deportarea cuplului în Siberia, într-un calvar de 15 ani de suferință.

În Siberia, Mama Blondina a cunoscut foametea, nedreptățile detenției și munca silnică. În lagăr a fost întărită în credință de călugărițe și femei evlavioase, care au încurajat-o în momentele de cumpănă, mai ales după moartea soțului său. A ieșit din detenție slăbită și îmbătrânită înainte de vreme, dar cu inima neclintită în credința în Hristos. După moartea mamei sale, a primit vestea că fiul ei trăia și lucra în România, fapt ce i-a adus alinare.

În 1957 a ajuns în România, dar confruntarea cu o societate secularizată a continuat și aici. Fiul și nora sa, ostili credinței, i-au impus să aleagă între Dumnezeu și familie. Mama Blondina a ales fără ezitare credința, rămânând fără adăpost și ajungând la Iași, unde și-a găsit sprijin la o familie creștină. A devenit o prezență discretă dar statornică la Catedrala Mitropolitană din Iași, dedicându-și timpul rugăciunii, traducerii sau transcrierii de acatiste și ajutorării celor în nevoi.

În pofida greutăților, nu a încetat niciodată să slujească lui Hristos. Devenise cunoscută în rândul clericilor și credincioșilor ieșeni pentru viața sa de jertfă și curăție sufletească. A fost judecată de unii pentru viața smerită pe care o ducea, însă ea răspundea cu seninătate: „Mie nu îmi este rușine să spăl picioarele Mântuitorului Hristos”. A lăsat în urma sa caiete cu însemnări despre perioada exilului, pe care le-a încredințat spre publicare.

Mama Blondina a trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971. În ziua înmormântării, zeci de preoți, monahi, credincioși și oameni simpli au venit să-i aducă un ultim omagiu. A fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, iar mormântul ei a devenit loc de pelerinaj. Viața sa, marcată de suferință, rămâne o pildă vie de sfințenie în vremuri de prigoană.