Octavian Știreanu: Reactivarea bruscă a lui Cioloș arată clar cine dictează în România

„Elementul cel mai spectaculos al acestor zile de „bătălie cu deficitul” îl reprezintă seninătatea cristică a PSD-ului care suportă zi de zi și ceas de ceas porcăiala fără limite la care îl supun partenerii de negocieri, în cor cu propaganda sistemului. Dacă ai ajuns la gura lui Ciuvică să fii ridiculizat că nu vrei să intri la guvernare, dacă Valeriu Stoica îți dictează dintre vii programul de guvernare iar un tefelist ca Miruță își permite să afirme că „o țară ca afară este cu PSD afară”, singura soluție demnă pentru un partid majoritar în parlament ar fi să iasă din jocul acestor pertractări sinucigașe și să-și vadă de drumul spre opoziție”, scrie jurnalistul Octavian Ştireanu.

„Nu ne facem griji pentru biața noastră țărișoară… O felie din partid ar putea rămâne la masa negocierilor. Victor Negrescu și Victoria Stoiciu, născută în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, sunt apți combatanți pentru o frumoasă dizidență în numele „interesului național” și al propășirii personale. Patria le va fi recunoscătoare..

Victoria Stoiciu și-a făcut deja debutul apoteotic în spațiul public. A ieșit la vedere și la polemici. A fost preluată pe play list-ul sistemului și distribuită instant pe la diverse televiziuni, imediat după ce a declarat că Ciolacu „va trebui să dea explicații la Bruxelles”, adică să fie tras la răspundere, pentru faptul că n-a anunțat susținerea lui Nicușor Dan în turul doi.

Proaspăta vicepreședintă a PSD, al cărei nume de fată nu e cunoscut, divorțată dar păstrându-și numele fostului soț, ajunsă miraculos în conducerea PSD, se dovedește o altă teslă de nădejde cu care PSD începe să-și dea sub centură. PSD a mai traversat experiențe de acest tip. În 1997, s-a rupt un grup condus de Theodor Meleșcanu care a fondat APR. După eșecul în alegeri, nereușind să intre în parlament, partidulețul lui Meleșcanu a fuzionat cu PNL în schimbul prezervării unei funcții viagere de conducere pentru liderul grupării, indiferent cum vor fi vânturile, valurile politicii… Acel „act fondator” al fuziunii i-a îngăduit lui Meleșcanu să devină unul dintre cei mai longevivi politicini de vârf ai țării.

Tot PSD a mai cunoscut ruptura produsă de Gabriel Oprea în 2009, creatorul UNPR, proprietar de sufragerie, autor al multor aranajamente sufuroase cu miros de securitate bătrână, conducător de doctorate date la ștanță, fondator al unei academii pentru „științele securității” (condusă ani mulți de Remus Pricopie, țucălarul ideologic al Antenei 3 în perioada electorală). Oprea a defilat cu deviza interesului național ani în șir, o găseleniță care i-a ținut partidul în viață oscilând ca balamaua dintr-o parte în alta, după cum cerea desigur „interesul național”.

PSD – ul se pare că nu înțelege nimic din capcana în care este atras. Este chemat să ia parte, dar să nu participe. S-a ajuns ca terfeliții de până mai ieri – care erau ciumă roșie, criptocomuniști, corupții neamului etc – să fie împinși aproape cu forța la guvernare. Sub amenințarea că, dacă se întâmplă să refuze, vor fi trădătorii interesului național!

Puterea reală este deja confiscată de băsiști, de conivență cu falanga franceză. Clotilde Armand reapărut în prim plan, fiind, se pare, „antena” care emite pe acest teritoriu. Procesul de furt cu sacii al voturilor s-a evaporat, iar procurorul de caz a fost sfătuit discret să iasă la pensie.

Se reactivează în văzul lumii înțelegerea care datează de când Băsescu l-a desemnat pe Cioloș în funcția de comisar din partea României la sugestia președintelui Franței, Nicolas Sarkozy. Reactivarea bruscă a lui Cioloș arată clar cine dictează în România. Mândrul bihorean Bolojan, bărbat falnic și stâncos, a primit direct în plex una dintre cele mai jignitoare umilințe chiar în min.1 când se instalase ca interimar la Cotroceni, de a trebuit să semneze numirea lui Cioloș, venit de nicăieri, direct în funcția de consilier prezidențial onorific.

Desemnarea aceluiași Bolojan drept candidat de premier de către Nicușor – deși regulile constituționale sunt cu totul altele – face parte din plan. Alegerile au fost anulate – și nu repetate – special pentru ca Nicușor Dan să poată intra în joc și să ajungă la butoane. Nicușor Dan știa că se vor anula alegerile cu mult timp înainte de emiterea deciziei CCR. În mod normal, după pretinsele nereguli din turul întâi, alegerile trebuia repetate, nu anulate. Repetarea însemna reluarea jocului cu aceiași candidați. Or, scopul sistemului era refacerea listelor cu alți candidați, cu Antonescu port drapel ușor de păcălit, dar cu Nicușor în pluton și – lucru esențial – cu aruncarea lui Călin Georgescu peste bord.

Povestea despre interesul național și responsabilitate a fost fumată. După cum s-au manevrat alegerile prezidențiale, a mai vorbi despre democrație și interes național este o gogoriță. Sunt suficienți alde Fritz, Cioloș, Ghinea și Miruță să apere „interesul național” și să-și asume „responsabilitatea”. Alegerile au fost ghidonate spre aducerea lui Nicușor Dan în fruntea trebii. A fost prioritatea absolută a sistemului, realizată cu ajutorul lui Marian Enache, unul dintre marii cumularzi ai plutotocrației dâmbovițene, ajuns la modesta cifră de 20.000 euro pe lună, bani de la stat, pentru tot restul vieții. Cum apune soarele, cum lui Enache îi intră în buzunar aproape mia de euro. I-a expirat mandatul zilele trecute dar, ce să vezi, Enache rămâne interimar la șefia CCR! Nimic nu va fi prea mult, în veacul veacurilor, pentru a-i răsplăti barosanului Enache decizia de pomină prin care a dat de pământ cu democrația, uluind întreaga lume liberă.

O conduită sinucigașă a PSD, jignitoare pentru propriii militanți și susținători, a fost de a-i asculta mereu pe cei care nu l-au votat niciodată. Acestora era important să le facă pe plac. Cu cei fideli n-avea dureri de cap, putea să conteze pe ei chiar și fără să-i bage în seamă.

Măcar în actualele condiții, când în mod evident este amenințat de o preluare ostilă la guvernare, PSD ar trebui să adopte o conduită normală și să se ridice de la masă, să lase „forțele pro-europene” – de fapt Partidele Bruxeleze – să-și facă programele luminoase sub conducerea marelui strateg Burnete, pentru menținerea țării pe calea cea dreaptă a leyenenismului biruitor, sub conducerea înțeleaptă a olimpicului rătăcit în politică”, scrie Ştireanu.