Teologul și etnologul Costion Nicolescu a fost condus pe ultimul drum

Numeroși clerici, teologi, oameni de cultură, prieteni și apropiați l‑au condus sâmbătă, 14 iunie, pe ultimul drum pământesc pe cunoscutul teolog, etnolog, scriitor și publicist Costion Nicolescu, anunță Ziarul Lumina.

Slujba de prohodire a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Biserica „Sfântul Grigorie Palama” din incinta campusului Universității Politehnica din București.

La finalul slujbei de înmormântare, în cadrul căreia zeci de glasuri și sute de inimi de aproape și de departe s‑au unit în rugăciune pentru odihna regretatului Costion Nicolescu, au fost rostite mai multe cuvinte de evocare, ce au zugrăvit întru aducerea aminte a tuturor celor prezenți, tușă cu tușă, portretul luminos al celui care a fost teolog și mărturisitor, etnolog și antropolog, scriitor și publicist creștin.

PS Părinte Timotei Prahoveanul a dat citire mesajului de condoleanțe transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Un misionar mirean al credinței creștine – domnul Costion Nicolescu (1946‑2025)”.

De asemenea, Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a rostit un cuvânt în care a subliniat virtuțile celui răposat:

„De câte ori l‑am întâlnit pe Costion Nicolescu am rămas uimit de atitudinea lui, uneori mai mult decât sacerdotală, monahală, plină de bună-cuviință, o ședere deoparte, o tăcere și o discreție care poate oferi oricând și oricui un exemplu, la fel dragostea lui pe care a manifestat‑o față de Biserică, față de mănăstiri, monahi și preoți. (…) Aproape că nu era așezământ monahal unde să nu fi poposit, dar nu ca un simplu vizitator, ci ca un pelerin atent care observa detalii, care reținea cuvinte frumoase, care vedea lumina. Îndrăznesc să spun, în această atmosferă athonită, că aproape niciodată nu a observat întunericul sau niciodată nu a lăsat impresia că ar fi văzut vreo umbră în drumul său către lumină. Sunt încredințat că pentru cele ce a lucrat în această viață călătorește acum către lumină”.

În continuare, pr. lect. dr. Marian Mihai, parohul bisericii, a citit mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în care a subliniat lucrarea sa misionară. „Fără mărturia creștinului intelectual de mare subtilitate duhovnicească, Costion Nicolescu, ne‑ar fi fost mai greu să legăm firul Mișcării «Rugului Aprins» de la Antim în plin comunism. Fără entuziasmul ponderat cu discernământ, cu înțelepciune și cu bună-credință față de rânduiala, tradiția și buna-cuviință în Biserică n‑ar fi fost ușor să ne acomodăm în anii ’90 cu noile realități ale vieții noastre românești. Atunci, smerindu‑se, Costion a urmat drumul până la capăt, studiind sistematic la Facultatea de Teologie cărările către Domnul și către aproapele, fără a renunța la bunătatea, simplitatea, mărinimia și, mai ales, la curățenia smereniei sale. A treia mărturie o vor prezenta cei implicați în misiunea creștinilor pentru apărarea, conservarea și perpetuarea tezaurului izvodit din munca și bunătatea țăranului român, unde Costion și‑a lăsat nu doar amprentele cercetătorului, ci admirația și respectul salvatorului acestor bijuterii în chiar inima Capitalei”, se arată în cuvântul Arhiepiscopului Dunării de Jos.

Părintele prof. univ. dr. Constantin Coman a evocat la final modul în care Costion Nicolescu a pecetluit cu o iubire filocalică relațiile de prietenie cu apropiații săi:

„Mai înainte de a‑l iubi noi, ne‑a iubit el pe noi toți. Costion a fost și rămâne cel care venea către fiecare dintre noi cu dragoste, cu bucurie, cu chip luminos, cu zâmbet, cu vorbe frumoase, cinste, respect și cu toate darurile. De aceea, toată lumea se simțea bine în jurul lui. El a fost dăruit cu un dar prin excelență bisericesc, acela al adunării la un loc. Costion a fost un fel de «preot mirean». A funcționat toată viața lui generând, susținând, întărind legăturile dintre oameni. Prin smerenia lui, a fost primit în cele mai selecte cercuri culturale și artistice. Costion a fost, prin excelență, un om bisericesc. A iubit Biserica cu adevărat și firesc. A iubit oamenii Bisericii, pe ierarhi, pe preoți, pe stareți, pe monahi și pe simplii credincioși, în preajma cărora se simțea foarte firesc. A fost iubitor de neam fără să aibă un discurs patriotard. A fost un iubitor de valori adânci ale acestui neam. L‑a iubit Dumnezeu pe Costion și el a receptat mai mult decât noi această iubire dumnezeiască”.

Trupul neînsuflețit a fost purtat apoi pe ultimul drum pământesc până la Cimitirul Iancu Nou din București spre vremelnică odihnă în nădejdea învierii.