Guvern nou, oameni vechi. Rotirea scaunelor în loc de schimbare reală

Negocierile pentru formarea noului Executiv aduc din nou în prim-plan aceleași partide și aceiași oameni care au condus România în ultimii ani. În ciuda promisiunilor despre reformă și fețe noi, realitatea guvernării se conturează ca o simplă rearanjare a acelorași figuri politice. Președintele Nicușor Dan, care deține drept de veto asupra miniștrilor, pare să fie mai degrabă garantul unei continuități convenabile decât al unei schimbări reale.

În plin proces de formare a noului guvern, negocierile dintre PSD, PNL, USR și UDMR nu aduc nimic nou în esență. Puterea se împarte între aceleași formațiuni care au alternat la guvernare în ultimele decenii, fără ca vreuna să aducă o schimbare reală în modul de a face politică.

PSD revendică cele mai multe portofolii, între șase și șapte ministere, consolidându-și astfel influența. PNL urmărește să își păstreze ministerele actuale și încearcă să preia Dezvoltarea, în prezent aflată în portofoliul UDMR. Acesta, la rândul său, nu vrea să renunțe nici la Dezvoltare, nici la Finanțe. În același timp, USR revendică Justiția și Externele, două ministere importante deținute în prezent de PNL și PSD. Ca portofoliu de rezervă, ar putea primi Cultură, un minister mai puțin disputat.

Lista viitorilor miniștri este deja previzibilă. Printre cei care și-ar putea păstra funcțiile se numără Florin Barbu la Agricultură, Bogdan Ivan la Economie și Digitalizare, Sebastian Burduja la Energie, Marcel Boloș la Proiecte Europene, Daniel David la Educație, Tanczos Barna la Finanțe și Cătălin Predoiu la Interne. Predoiu rămâne și premier interimar, într-o guvernare care pare o simplă continuitate a celei anterioare.

Președintele Nicușor Dan, deși declarativ susține aducerea unor fețe noi în administrație, nu pare să se opună acestui val de reconfirmări. Deține drept de veto asupra miniștrilor propuși de partide, dar până acum nu există niciun semn că ar utiliza această prerogativă pentru a respinge nume uzate sau compromiși politic.

În locul unei schimbări autentice, România asistă la o reconfigurare superficială a puterii. Alegerile au trecut, dar structura guvernării rămâne aceeași. Promisiunile despre profesionalism, transparență și meritocrație au fost înlocuite de calcule politice și interese de partid.

Guvernul „nou” nu este decât o variantă reșapată a celui vechi, cu aceleași priorități, aceleași fețe și aceleași partide care își împart puterea dincolo de voința cetățeanului. În loc de reformă, cetățenii primesc reciclare politică. Iar în loc de speranță, doar confirmarea faptului că adevărata schimbare nu a început.