Fiscul în genunchi în fața multinaționalelor: Statul român închide ochii la miliarde pierdute anual

În timp ce românilor li se cer sacrificii, iar taxele sunt pregătite să explodeze, marile companii străine își scot profiturile din țară cu complicitatea tacită a statului. Curtea de Conturi scoate la lumină o realitate revoltătoare: ANAF nu are nicio evidență clară a firmelor străine sau afiliate și nu face analize de risc privind prețurile de transfer. Aceste mecanisme permit marilor companii să nu plătească aproape nimic în România. Tăcerea Fiscului e mai mult decât o neglijență, e trădare economică.

România își joacă viitorul fiscal cu o inconștiență scandaloasă. Într-o țară în care cetățeanul obișnuit este controlat, impozitat și amendat până la ultimul leu, marile companii străine sunt tratate cu o blândețe suspectă. Un raport recent al Curții de Conturi arată negru pe alb: ANAF nu are nici măcar o evidență centralizată a firmelor cu risc fiscal înalt asociat prețurilor de transfer – o tehnică folosită de multinaționale pentru a-și muta profiturile în paradisuri fiscale sau în țările de origine, ocolind complet impozitarea în România.

Fisc cu ochii închiși: „nu se știe, nu se face”

Raportul arată că inspecțiile fiscale nu doar că sunt rare și neconvingătoare, dar nici nu respectă procedurile legale. În cazul verificării impozitului pe profit, inspectorii nici măcar nu cer analize de risc fiscal asociat prețurilor de transfer. Mai grav: nu există nicio bază de date funcțională, nu se fac verificări în profunzime, iar legăturile între companii afiliate sunt complet ignorate.De ce? Pentru că, în spatele cortinei, există un sistem anchilozat, fără voință sau fără interes să acționeze. Sau poate exact interesul este problema.

Evaziune tolerată cu bună știință

La nivelul Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii, dar și în toate direcțiile regionale fiscale, nu există nicio evidență a firmelor care fac tranzacții suspecte cu entități afiliate. Nu există persoane autorizate să acceseze baza de date ORBIS – o unealtă esențială în combaterea optimizării fiscale transfrontaliere. Practic, ANAF nu vrea să știe. Mai exact, nici nu caută, nici nu verifică.

Și chiar când are informații, nu le valorifică. În 2023, direcțiile ANAF nu au analizat nici măcar datele pe care le aveau în propriile baze, deși indicatorii economici arătau clar că unele firme ascund profituri. În timp ce românii sunt sufocați de taxe și costuri de trai, în buzunarele statului nu intră sume uriașe din impozite pe profit care ar fi trebuit colectate de la aceste companii.

Cazuri concrete: pierderi constante, dar fără controale

La Brăila, două firme au înregistrat pierderi 5 ani la rând și au desfășurat constant tranzacții cu afiliați. ANAF n-a făcut nici măcar o analiză de risc, darămite o inspecție. La Timiș, un contribuabil a derulat tranzacții de milioane de lei în 2023 – achiziții și livrări intracomunitare – și totuși nu i s-a solicitat Dosarul Prețurilor de Transfer. Tăcere. Indiferență. Complicitate?

Soluția există, dar deranjează: întărirea ANAF

Curtea de Conturi propune o soluție simplă și de bun-simț: angajarea unor oameni competenți la ANAF, mutarea posturilor din instituții inutile și, mai ales, digitalizarea reală. O ANAF independentă, profesionistă și cu unelte moderne ar aduce miliarde la buget – fără ca populația să fie jupuită de noi taxe.

Dar cine să vrea un ANAF puternic într-o țară unde clientelismul politic, contractele cu „firme de casă” și spălarea banilor prin afaceri cu statul sunt literă de lege? Cine vrea ordine într-un sistem construit pe dezordine?

Final amar: o economie prăduită cu voie de sus

România nu este doar sărăcită. Este deliberat slăbită prin neimplicare, complicitate și tăcere. Prețul îl plătește fiecare contribuabil cinstit. În timp ce ANAF închide ochii la miliarde, tot el va cere impozite mai mari de la salariați, pensionari și IMM-uri.Firmele străine nu au motive să se teamă. În România, Fiscul nu intră peste ele. Ba din contră: le deschide ușa și le zâmbește.