O jumătate de milion de români păgubiți și 520 de milioane de euro plătiți de stat: DNA tace, ASF încasează

Deși două falimente uriașe din industria asigurărilor, City Insurance și Euroins au lăsat peste 500.000 de persoane și firme păgubite, iar statul a achitat deja peste o jumătate de miliard de euro din bani publici, nicio instituție nu a identificat un responsabil. DNA se spală pe mâini, ASF e acuzată de incompetență, iar între timp cetățenii plătesc din buzunar. Nimeni nu răspunde pentru o gaură de proporții istorice.

Falimentele City Insurance și Euroins au zguduit piața de asigurări din România, dar în mod curios sau poate nu, nicio autoritate a statului nu a găsit până acum un vinovat. Ambele companii, lidere de piață în domeniul RCA, au fost lăsate să se prăbușească sub ochii Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), fără intervenții reale.

Conform raportului publicat de Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) pe 3 iunie, statul a primit 502.000 de cereri de despăgubire de la persoane fizice și firme păgubite. Iar banii, evident, sunt plătiți tot de contribuabili. Până la 1 ianuarie 2025, FGA a achitat 2,6 miliarde de lei, adică 520 de milioane de euro, pentru aceste două falimente. Și suntem abia la 60% dintre cererile procesate. Finalul? Cel mai probabil, și mai costisitor.

Și pentru ca ironia să fie completă, mecanismul prin care se acoperă această gaură îi afectează tot pe români. FGA colectează fonduri de la firmele de asigurări, care transferă costurile în polițele RCA, adică în prețul pe care îl plătim cu toții. În plus, românii achită salariile celor care ar fi trebuit să prevină aceste dezastre: ASF și, în teorie, DNA.

„O jumătate de milion de oameni și firme păgubite și 520 milioane de euro plătiți de la buget nu reprezintă o prioritate pentru DNA.”

Dincolo de lipsa de rezultate, încep să iasă la iveală și suspiciuni legate de posibile complicități. Procurorul DNA Neculai Cârlescu susține că i s-au luat dosarele după ce l-a declarat suspect în dosarul Euroins pe fostul șef al ASF, Nicu Marcu.

„Procurorul DNA Neculai Cârlescu susține că șefii săi i-au luat dosarele și l-au trimis ca procuror de instanță după ce l-a declarat suspect în dosarul Euroins pe fostul șef al ASF, Nicu Marcu.”„Magistratul acuză o relație de amiciție între procurorul șef al DNA, Marius Voineag, și șeful ASF, Nicu Marcu.”

Replica DNA a venit prompt, dar nu a lămurit mare lucru:

„Marius Voineag a transmis că a avut „în mod constant întâlniri în cadru instituțional, cu reprezentanți ai conducerilor instituțiilor cu atribuții de control, printre care și conducerile succesive ale Autorității de Supraveghere Financiară (ASF)”.”

Este „foarte bine că s-au întâlnit procurorul șef al DNA și președintele ASF”, scriu jurnaliștii Recorder. Problema este că „șefii s-au întâlnit, dar tot nu știm ce s-a întâmplat în cazurile City și Euroins”.

Licența City a fost retrasă în 2021, Euroins în 2023. Au trecut patru, respectiv doi ani. Iar DNA, instituția care ar trebui să investigheze fraudele de amploare, nu a pus sub acuzare pe nimeni. În mod convenabil, Nicu Marcu nici măcar nu are legătură cu cazul City, pentru că a ajuns la ASF după acel faliment. Însă tot el a fost la cârma ASF în timpul colapsului Euroins.

Nu discutăm doar despre oameni, ci despre incapacitatea unor instituții esențiale de a-și face treaba. Dacă ASF nu are nicio responsabilitate pentru un prejudiciu de sute de milioane de euro, atunci la ce servește? Președintele Nicu Marcu, plătit cu un salariu de peste 16.000 de euro net pe lună, nu a oferit până acum nicio explicație coerentă pentru haosul din piața RCA.

„Dacă 502.000 de cetățeni români și de firme păgubite nu sunt importanți, atunci ce e important? Dacă 502 milioane de euro nu e o pagubă certă, atunci ce înseamnă o pagubă?”

Poate că nu a fost o fraudă, ci doar o „eroare de sistem”. Dar atunci, sistemul trebuie schimbat. Pentru că, în această formă, ASF pare o instituție decorativă, incapabilă să vegheze asupra unei piețe esențiale.

„Devii lider RCA și te izbește un blestem. Încasezi zeci și zeci de milioane de euro pe an, acumulezi datorii către asigurați, vreme de foarte mulți ani, și nimeni de la stat nu te vede. Apoi intri în insolvență și achită statul.”

În acest context, în care se discută despre reduceri bugetare, poate că România ar trebui să se întrebe dacă are nevoie de ASF în actuala formă. Sau dacă nu cumva o altă instituție, oricare alta, ar face o treabă mai bună.

„Dacă o piață de care răspunde ASF produce asemenea găuri „sistemice”, hai să vedem cum ar arăta această piață reglementată de altă instituție, nu de ASF. Oricum se discută despre economii la buget.”„O soluție ar fi să unificăm Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) cu ORNISS. O să spuneți că nu au nici o legătură piața asigurărilor și registrul informațiilor clasificate. Cum să nu aibă? Director la ORNISS a ajuns același Nicu Marcu.”

Falimentele din RCA nu sunt doar o poveste de eșec economic. Sunt un simptom al unui stat care nu mai știe, sau nu mai vrea, să-și protejeze cetățenii. Iar în lipsa unui răspuns ferm din partea instituțiilor, această pagubă rămâne un semnal că sistemul este profund defect. Sau, mai grav, că e protejat.