Comisia Europeană vrea ca emisiile să fie reduse în afara UE, dar pe banii statelor membre: din bugetele naționale, pentru un aer curat în alte țări

Noua strategie climatică a Comisiei Europene pentru 2040 permite țărilor membre să își “compenseze” emisiile interne prin finanțarea de proiecte ecologice în afara Uniunii Europene. Astfel, din bugetele publice ale statelor UE se vor reduce emisiile din alte țări, în timp ce poluarea internă poate rămâne aproape neatinsă. Măsura este criticată dur pentru lipsa de eficiență și pentru riscul de a submina eforturile reale de decarbonizare a economiilor europene.

Comisia Europeană pregătește o schimbare majoră în abordarea politicii climatice prin includerea așa-numitelor „credite internaționale de carbon” în obiectivul pentru anul 2040. Propunerea, care va fi făcută publică pe 2 iulie, le va permite statelor membre să reducă o parte din emisiile lor oficiale nu prin acțiuni interne, ci prin finanțarea de proiecte ecologice în afara Uniunii Europene, din bugetele naționale.

Mai exact, o țară membră va putea plăti pentru un proiect de mediu într-o țară non-UE, cum ar fi construirea unui parc solar care înlocuiește o centrală pe cărbune, și va putea contabiliza reducerea respectivă în propriul bilanț de emisii. Asta înseamnă că reducerile reale vor avea loc în afara Uniunii, dar vor fi folosite pentru a demonstra progresul statelor membre în îndeplinirea obiectivului comun de reducere cu 90% a emisiilor până în 2040.

Surse diplomatice citate de POLITICO au confirmat că ideea a fost prezentată de comisarul european pentru climă, Wopke Hoekstra, în cadrul unei întâlniri recente cu reprezentanți guvernamentali. Comisia a optat pentru introducerea acestor „flexibilități” după ce a constatat un sprijin insuficient pentru obiectivul de 90% reducere în rândul statelor membre și în Parlamentul European.

Măsura este susținută de unele dintre cele mai mari economii ale UE, inclusiv Germania, Franța și Polonia. În același timp, este puternic criticată de organizațiile de mediu și de o parte a experților. Aceștia atrag atenția că, în practică, astfel de credite nu au dus până acum la reduceri reale și verificabile ale emisiilor. În schimb, au permis statelor să raporteze progrese fără a implementa reforme semnificative pe plan intern.

Mai mult, utilizarea fondurilor publice europene pentru a sprijini reducerea emisiilor în alte state, în timp ce emisiile interne rămân ridicate, riscă să devină un exercițiu de imagine. În loc ca Uniunea Europeană să investească direct în transformarea industriei, infrastructurii și transportului propriu, plătește pentru rezultate în afara granițelor, pe care le contabilizează ca și cum ar fi proprii.

Acest compromis riscă să submineze credibilitatea angajamentelor climatice ale Uniunii și ar putea întârzia tranziția reală către o economie cu emisii scăzute în interiorul Europei. O politică climatică serioasă ar trebui să implice acțiuni reale, nu doar soluții contabile, avertizează criticii.